Ada Roseti

Ada Roseti

Ada Roseti

Chimist pe diplomă, director pe fişa de cadre, consumator avid de tot felul de lucruri pentru care nu are nici o pregătire formală: film, cărţi, psihologie cognitivă, teorii de management şi chiar sport, din când în când.


Terry Pratchett și-a luat Lumea cu el când a plecat

Ieri m-a sunat Dalila și mi-a spus ca a murit Terry Pratchett. De atunci mă uit pe Facebook după prieteni care au scris despre asta și descopăr că suntem mulți. Am postat și eu un citat, au postat și alții, am văzut link-uri la articole apărute prin presa de limbă engleză, am comentat la alte posturi și abia acum am avut revelația: am aici, pe Bookaholic, un public care are răbdare să citească mai mult de o frază, sunt aici oameni care, poate, l-au citit deja pe Pratchett și sunt dispuși să și-l reamintească alături de mine și, mai mult decât atât, poate câțiva dintre cei care nu l-au citit o să-l descopere acum și viața lor va fi astfel mai bogată. Citeşte tot articolul

Cititul competitiv și gamificarea lecturii

Evident cuvintele de mai sus nu au niciun sens, dar le-am pus acolo pentru că, deși greșite și într-o limbă combinată de care ar trebui să mă feresc, descriu bine lucrurile despre care vreau să scriu. Într-unul dintre articolele anterioare, vorbeam despre gadgeturile cu ajutorul cărora citesc de câțiva ani buni încoace: un e-book reader și un smartphone pe care ascult audio-books. Și deși sunt în continuare fan, și deși îmi place foarte tare felul în care Audible își face reclamă în podcasturi, m-am trezit că am o problemă. Citeşte tot articolul

Pledoarie pentru un minut

După ce am vorbit despre eBooks, despre audio books și despre cursuri online, am găsit încă un subiect despre care sa scriu care nu este o carte dar care are, sper eu, șanse să intereseze pe iubitorii de cărți. Așa numitele ”panel games” sunt o forma de concurs cu participanți celebri, in care, de cele mai multe ori, miza nu o reprezintă premiul, ci amuzamentul spectatorilor. ”Just a Minute” e probabil cel mai longeviv panel-show, și este găzduit de BBC Radio 4 din 1967. Are pana la data asta 834 de episoade difuzate, iar gazda lui, Nicholas Parsons, nu a lipsit de la nici unul dintre ele. Citeşte tot articolul

Ada Roseti

Citit 360 – *cu bonus

Când vine vorba despre citit, multă lume se referă la statul cu o carte de hârtie în față, dacă se poate relaxat pe o canapea, cu o ceașcă de ceai în mână și multă liniște în jur. Persoanele cu aplecări spre tehnologia modernă ar putea accepta că și cititul pe un reader electronic tot citit este. Deja cititul pe iPad e discutabil, iar cărțile audio sunt cu siguranță excluse din orice discuție serioasă. Pentru că, din motive care țin de școală și părinți, cititul trebuie să presupună un efort (făcut de ochi, nu de ureche), trebuie să aibă se potrivească bine cu bibliotecile prafuite si trebuie să aibă un aer elevat și virtuos. Eu prefer să mă gândesc la citit ca la o activitate plăcută și provocatoare, care fie te ajută să trăiești și alte vieți (fictive sau nu), fie te ajută să-ți antrenezi mintea și să-ți extinzi bagajul de cunoștințe, ceea ce, până la urmă tot la îmbogățirea propriei vieți folosește. Citeşte tot articolul

15 cărți în 15 minute

Plec în vacanță. Am plecat, de fapt. Și voiam să scriu despre Războiul Sfârșitului Lumii de Mario Vargas Llosa, pentru că plec în Brazilia. Dar pregătirile sunt prea complicate, tot timpul e ceva mai important de făcut și am ajuns, cu puține ore înaintea plecării, fără temele făcute. Dar în timp ce urcam cu liftul spre casă și mă gândeam că trebuie să scriu povestea de luna asta, probabil și influențată de The ALS Challenge de care e plin Facebook-ul zilele astea, am găsit o soluție - un truc, e drept. E vorba de o provocare pe care am primit-o pe același Facebook în 2009. Și mă gândeam că, poate, e momentul să o relansăm pentru fanii Bookaholic de pe Facebook și de pe site. O să traduc aici postarea mea de atunci, în speranța că vă va încuraja să acceptați provocarea și să o răspândiți. Citeşte tot articolul

Balada alergătorului greu de mulțumit

Cred că, atunci când vine vorba despre citit, înţelegerea conform căreia cititul este egal cu urmăritul literelor pe hârtie e incorectă. Cred că adulţii care se plâng că tinerii din ziua de azi nu mai citesc pierd din vedere faptul că cititul in sine este la fel de interesant ca tabla înmulţirii: un efort care nu generează, în sine, nici o bucurie. Cred ca importante pentru copii, importante pentru toată lumea, de fapt, sunt poveştile. Şi cred că poveştile pot fi urmărite pe un ecran, spuse la gura sobei sau ascultate într-o cască, la fel de bine ca atunci când sunt citite într-o carte. Citeşte tot articolul

Prima mea carte

Eu cred că există cărţi care merită păstrate în bibliotecă şi cărţi care nu. Citesc mult, dar în majoritatea timpului citesc romane poliţiste sau fantastice, după cum îmi cere starea curentă: poliţiste când sunt relaxată, fantastice când simt nevoia să evadez din propria-mi viaţă. Din când în când, citesc şi „literatură” şi, când nu sunt dezamăgită, ţin cărţile respective în bibliotecă. Citeşte tot articolul