Ada Roseti

Când vine vorba despre citit, multă lume se referă la statul cu o carte de hârtie în față, dacă se poate relaxat pe o canapea, cu o ceașcă de ceai în mână și multă liniște în jur. Persoanele cu aplecări spre tehnologia modernă ar putea accepta că și cititul pe un reader electronic tot citit este. Deja cititul pe iPad e discutabil, iar cărțile audio sunt cu siguranță excluse din orice discuție serioasă. Pentru că, din motive care țin de școală și părinți, cititul trebuie să presupună un efort (făcut de ochi, nu de ureche), trebuie să aibă se potrivească bine cu bibliotecile prafuite si trebuie să aibă un aer elevat și virtuos.

Eu prefer să mă gândesc la citit ca la o activitate plăcută și provocatoare, care fie te ajută să trăiești și alte vieți (fictive sau nu), fie te ajută să-ți antrenezi mintea și să-ți extinzi bagajul de cunoștințe, ceea ce, până la urmă tot la îmbogățirea propriei vieți folosește.

Din punctul meu de vedere, tot ce urmează se încadrează la categoria ”citit”.

Acum vreo șase ani descopeream și eu, ca mulți dintre cei din jurul meu, conferințele TED. Scurte și pline de informație, deveniseră principala mea distracție în pauza de prânz și seara, înainte de culcare. Și unul dintre vorbitorii pe care i-am întâlnit acolo a fost Dan Ariely. Pentru că vedeam câteva asemenea conferințe în fiecare zi, nu pot spune că am reținut prea multe, dar pe Ariely l-am reținut pentru că avea fața desfigurată din cauza unui accident. În plus, discursul lui era interesant, iar teoriile provocatoare. Ideea că putem fi influențați de lucruri minore atunci când luăm decizii era supărătoare pentru mine, care aveam o părere un pic prea bună despre capacitatea mea de a judeca rațional. Dar era și folositoare pentru mine, care preferam să obțin ceea ce doream de la cei din jur fără confruntări directe. Așa că mi-am cumpărat prima carte a lui Ariely, ”Predictably Irrational” – ”Irațional în mod previzibil” foarte puțin după ce a apărut. Profesor universitar la Duke University, Ariely este o autoritate în domeniul psihologiei comportamentale și a făcut o serie de experimente despre mulți au auzit deja, chiar dacă nu l-a văzut sau citit pe Dan Ariely însuși.

Probabil cel mai discutat și mai replicat experiment al lui Ariely este cel legat de factorii care influențeză disponibilitatea oamenilor de a spune mici minciuni pentru mici avantaje. Ariely il numește ”fudge factor”, pentru că, spune el, e vorba de îngăduința pe care ne-o acordăm atunci când vrem să ne păstrăm propria imagine intactă, dar vrem și beneficiile pe care ni le aduce un neadevăr. Ariely ilustrează acest concept cu o glumă, despre un băiețel pedepsit de tatăl lui pentru că a luat pixul unui coleg. ”Cum poți face așa ceva? Nu te-am educat noi să nu minți și să nu furi? Ce-o să zică mama ta când o sa-i spun? Nu înțeleg! Cum ai ajuns să faci așa ceva? Doar ți-am spus de o mie de ori că, dacă ai nevoie de pix, pot oricând să-ți aduc o sută de la birou!” În experimentele lui, Ariely a testat ce factori influențează disponibilitatea oamenilor de a minți și a descoperit că peste două treimi din cei testați (o proporție relativ constantă în toată lumea, din Statele Unite până în Israel și din Germania până în Grecia) sunt dispuși să exagereze în favoarea lor cu aproximativ 20%. Factorii care pot influența această disponibilitate sunt insă mai curând iraționali și nu cei pe care i-ați putea bănui judecând la rece. Crește disponibilitatea de a minți atunci când răsplata nu e direct în bani (furi mai ușor un pix decât un leu din cutia de mărunțiș a biroului), dar nu crește la modificări ale sumei implicate (e la fel de probabil să iei 10 lei care nu iti aparțin cât de de probabil să iei 100 de lei care nu îți aparțin).

Evident nu vreau aici să vă povestesc toate cărțile lui Ariely, fie că e vorba despre prima, ”Irațional în mod previzibil”, fie că e vorba despre ultima, ”Adevărul (cinstit) despre necinste”, în care apare pe larg discutat experimentul despre care vorbeam mai sus. Tot paragraful de mai sus e scris în ideea că poate și alții vor găsi la fel de interesat ce scrie Dan Ariely și îi vor cumpăra și citi cărțile.

Dar în cazul meu, citirea lui Dan Ariely nu s-a oprit la cărțile lui. În primăvara asta am descoperit și am urmat primeu meu curs online (MOOC – Massive Online Open Courses, un domeniu care merită un articol separat), ”A Begginer’s Guide to Irrational Behavior”, pe platforma coursera.org. Evident ce m-a atras la curs și m-a făcut să ascut prelegeri (online), să fac exerciții și să scriu eseuri (evaluate de alti studenti) și să dau examen (tot online) a fost faptul că era un curs ținut de Dan Ariely. Cu ocazia asta l-am mai întâlnit o dată pe Ariely, nu doar vizionând cursurile filmate și citindu-i articolele academice, dar și recitindu-i cărțile (în formă audio, de data asta, în timp ce mergeam cu mașina) și, pentru că voiam să fac impresie bună, ascultând toate episoadele din podcastul lui (disponibil gratis pe iTunes) ”Arming the Donkeys”, în care Ariely discută subiecte legate de psihologia comportamentală cu alți oameni de știință. La final am descărcat și o aplicație pentru iPhone, ”Sample size”, folosită de Ariely pentru a-și testa teorii pe un număr cât mai mare de persoane.

Cu alte cuvinte cred că l-am citit pe Ariely din scoarță în scoarță. Mă rog, mai puțin partea strict academică. Și mai cred că cei care citesc doar cărțile lui tipărite trăiesc experiența emoțională și cognitivă doar parțial. Pentru că Dan Ariely are mult mai multe povești, experimente și exemple decât au intrat în cele trei cărți tipărite, și mult mai mult farmec în persoană decât poate transmite prin cuvinte puse pe hârtie.

Și pentru că am pomenit cuvântul bonus in titlu, aveți aici cateva link-uri la articolele lui Ariely care ar putea să vă intereseze, începând cu experimentul care arată că introducerea unui al treilea element, oricât de irelevant, într-o decizie binară îi poate influența rezultatele în mod dramatic:

http://danariely.com/the-books/excerpted-from-chapter-1-%E2%80%93-the-truth-about-relativity-2/

http://www.wired.co.uk/magazine/archive/2010/03/start/dan-ariely-bonuses-boost-activity-but-not-quality

http://news.genius.com/Dan-ariely-beware-conflicts-of-interest-annotated

http://www.ted.com/speakers/dan_ariely

 

Ada Roseti

Chimist pe diplomă, director pe fişa de cadre, consumator avid de tot felul de lucruri pentru care nu are nici o pregătire formală: film, cărţi, psihologie cognitivă, teorii de management şi chiar sport, din când în când.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *