Andreea Banciu

Andreea Banciu

Andreea Banciu

Co-fondator al revistei SemneBune, jurnalist cultural, traducător și minion de serviciu, în organizarea evenimentelor menite să aducă literatura mai aproape de cititori. Pasionată de tot ce ține de literatură și pop-culture american.


#Socialmedia și #Literatură @pofta cititorului

Două lucruri mă pasionează până la obsesie: literatura și social media. Literatura a fost supapa mea încă din copilărie, pentru că eram un copil agitat, plin de idei și de planuri, care se plictisea extrem de repede, fără stimulii potriviți. Cu Internetul, lucrurile stau un pic diferit. Îmi vine în minte gluma care circula pe Facebook, acum ceva vreme: social media sunt ca Egiptul Antic – toată lumea scrie pe perete și se închină la pisici. Ei bine, adaug eu, toată lumea devine brusc scriitor, filosof sau poet, pe Internet – cu sau fără citarea sursei. Acesta e unul dintre motivele pentru care mă fascinează evoluția cuvântului pe Facebook, Twitter, Google+ (știu, știu, mai există?) Reddit, Pinterest și pot să înșir până la loc comanda… Citeşte tot articolul

Volume de salvat diminețile corporatiștilor, în metrou: non-ficțiune

Ne recunoaștem între noi, suntem cei care, oficial, lucrează de la 9 la 6, într-o companie mare - corporație, multinațională sau locală - și pentru care, neoficial, programul se întinde până la 9-10 seara. Suntem cei care speră că munca lor înseamnă ceva pentru mecanismul în care sunt o rotiță mai mică sau mai mare. Suntem cei ale căror vieți social-culturale sunt de multe ori date peste cap de combinația „birou-pat” și care îi invidiază sincer pe cei care reușesc să se detașeze și să se desfășoare în afară - fie prin vacanțele minuțios pregătite, care le răsplătesc răbdarea și nervii mâncați quarter by quarter, deadline by deadline, fie prin pasiuni care mai de care mai colorate: cunosc bucătarii, fotografii, cățărătorii, alergătorii și bicicliștii, experții în board games și pasionații de escape rooms. Toți aceștia, îndrăzneți au ba, stricți sau risipitori cu timpul lor, merită să le pun în brațe niscaiva idei pentru momentele de pauză, pentru diminețile la metrou, pentru toate momentele în care pot evada un pic. Citeşte tot articolul

Despre elită și mainstream

Printr-a XI-a sau a XII-a, pachetul de cărți primit la premiu includea și infamul volum „Alchimistul” al lui Paulo Coehlo, unul dintre volumele catalogate drept comerciale, fără merit literar, facile. Nu mi-amintesc să îi fi pus această etichetă în frunte, dar mi-amintesc că l-am luat ca atare, o lectură ușoară, de vacanță, cu mesajele la vedere. Pe atunci, nu înțelegeam clar cu ce se mănâncă povestea cu „mainstream”, „comercial”, „literatură pentru mase”, dar aveam (sper!) instinctul de a face diferența între un text cu formă bună, dar fără fond și un text care îmi dă de gândit, mă provoacă să-i descopăr dedesubturile. Și să nu mă supăr foarte rău pe literatura ușoară, de raft și rating imediat. Citeşte tot articolul