Două lucruri mă pasionează până la obsesie: literatura și social media. Literatura a fost supapa mea încă din copilărie, pentru că eram un copil agitat, plin de idei și de planuri, care se plictisea extrem de repede, fără stimulii potriviți. Cu Internetul, lucrurile stau un pic diferit. Îmi vine în minte gluma care circula pe Facebook, acum ceva vreme: social media sunt ca Egiptul Antic – toată lumea scrie pe perete și se închină la pisici. Ei bine, adaug eu, toată lumea devine brusc scriitor, filosof sau poet, pe Internet – cu sau fără citarea sursei. Acesta e unul dintre motivele pentru care mă fascinează evoluția cuvântului pe Facebook, Twitter, Google+ (știu, știu, mai există?) Reddit, Pinterest și pot să înșir până la loc comanda…
Nu putem spune că nu se mai citește și sigur nu putem spune că nu se mai vorbește/scrie despre literatură (în ciuda pisicilor de pe pereți și a bebelușilor de pe youtube). Gândiți-vă la faptul că literatura are propriul mediu de comunicare, o platformă deșteaptă și bine pusă la punct, pe care își etalează cititorii faptele de vitejie: Goodreads, locul în care e acceptabil din punct de vedere social să te lauzi cu miile de pagini citite.
Apropo de Internet și literatură, prin 2013, niște băieți deștepți au apelat la așa-zisa metodă Hemingway (documentările mele îmi indică faptul că ar fi o legendă urbană) și au croit pagina de Facebook (plus site) Povești în șase cuvinte. Drept e că de la For sale, Baby shoes, Never worn, s-a ajuns la formule mai mult poetice, mai puțin narative, dar pagina are aproape 30 de mii de like-uri, se publică texte în continuare, iar statisticile afișate pe pagină indică faptul că cititorilor le plac experimentele literare online. #literatureiseverywhere, nu?
Acum, dacă Povești în șase cuvinte a avut atât de mult succes, dacă reinterpretările de titluri literare marca Julien Britnic (sunt un fan avid, mi-am torturat prietenii cu share-uri obsesive) au devenit virale, dacă oamenii nu au timp să citească o cronică de la cap la coadă și se recomandă să afle de la început în cât timp se citește articolul acesta, propun să înlocuim recomandarea de carte în format tradițional, cu tweet-uri de 140 de caractere. Închipuiți-vă cum ar arăta o recomandare de 140 de semne pentru o carte:
Publicitar cu un morbid simț al antreprenoriatului transformă moartea în oportunitate de afaceri. Umor negru, ironie cât cuprinde. #mustread (140 de semne)
– „Cum să faci primul milion”, Bogdan Costin, Cartea Românească, 2013
Dentistul berlinez al Regelui Carol I se adaptează la viața pe Lipscani. Spoiler alert: motanul moare la final. Glumesc, bineînțeles! (133 de semne)
– „Zilele Regelui”, Filip Florian, Polirom, 2008
Un soi de Ciocoii Vechi și Noi, în perioada postdecembristă. Extrem de actual. Moguli fără coloană vertebrală încă mai sunt printre noi. (136 de semne)
– „Istoria Regelui Gogoșar”, Radu Aldulescu, Cartea Românească, 2015
Mentalități comuniste față în față cu schimbările postdecembriste. „Baba” comunistă versus restul lumii. Râsu’-plânsu’. #tranziție (130 de semne)
– „Sunt o babă comunistă”, Dan Lungu, Polirom, 2007
Mai departe, vă puteți închipui.
Să dau, totuși, Cezarului ce-i al Cezarulu: dacă, pe de o parte, social media sunt responsabile pentru răbdarea redusă a cititorilor și pentru faptul că atenția le poate fi distrasă cu mare ușurință, pe de altă parte, aceleași social media sunt cele care apropie cititorii de scriitori, ajută scriitorii să obțină o mai bună vizibilitate. Cu alte cuvinte, dacă reclama e sufletul comerțului, scriitorii au cele mai rapide, creative, colorate și, între noi fie vorba, volatile canale de comunicare. Inspirație să fie, pentru că literatură și public nu lipsesc!
Citește numărul 2 complet aici
Bookshake este un cotidian editat de Bookaholic.ro și Florin Iaru, la inițiativa Centrului Ceh. Ziarul se găsește la Bookfest 2016 (1-5 iunie), la standul Bookshake (pavilionul 4), unde este distribuit gratuit participanților. Articolele vor putea fi citite și online pe bookaholic.ro.
Ilustrație: Ana Preduș
