Ig Nobel mi se pare una dintre cele mai tari invenții ale omenirii. Poți petrece ore în șir citind lista premianților, în timp ce ai serioase dureri de stomac de atâta râs și continui să te întrebi chiar s-a făcut un studiu pe asta? Nu creeeed!. Ig Nobel premiază practic invențiile, studiile, cercetările care te fac întâi să râzi, apoi să te gândești. Sunt un fel de premii Nobel la mișto, un fel de Zmeura de Aur a științei, doar că-s foarte serioase, date de Improbable Research (sunt Harvard și MIT implicate) și premiază studii reale. Cum să nu-i crezi pe niște cercetători că au demonstrat, prin experiment, că oamenii care se cred beți se cred și foarte atrăgători (Ig Nobel pentru psihologie 2013)? Păi nu? Păi da!
Pe un scriitor l-ar inspira absurdul situației în care președintele Lukashenko a interzis aplauzele în Belarus și poliția a arestat un om cu o singură mână pentru că aplauda. A luat premiul pentru pace, evident. Sau și-ar imagina cum au stat trei cercetători din Paris să demonstreze de ce spaghetele nefierte se rup în mai mult de două părți.
Sau alții cum au aflat ei, științific vorbind, care sunt forțele necesare pentru a trage o oaie pe diverse suprafețe. În plus, cine nu și-ar dori un sutien care se transformă în mască de față? Cred că ar fi bun la proteste, dacă mai scoate jandarmeria tubul cu lacrimogene.
Dar să ne oprim asupra câtorva dintre premiile pentru literatură:
2012 – Guvernul Statelor Unite care a scos un raport despre rapoarte despre rapoartele care recomandă pregătirea unui raport despre raportul despre rapoartele despre rapoarte. Sună a o chestie care se putea întâmpla la noi!
2011 – un profesor de la Standford care a făcut Teoria Procrastinării spunând că pentru a obține cât mai mult, lucrează mereu la ceva important ca să eviți să faci ceva care e și mai important. Ionesco să trăiască!
2009 – poliția din Irlanda care a dat peste 50 de amenzi pe numele Prawo Jazdy. Înseamnă permis de conducere în poloneză. Mai ziceți ceva de Garcea?
2008 – un domn de la o școală de business din Londra pentru scrierea studiului “You Bastard: A Narrative Exploration of the Experience of Indignation within Organizations.” Noi zicem c-ar merge o enciclopedie pe tema asta.
2007 (lingvistică) – un grup de cercetători de la Universitatea din Barcelona care au demonstrat, țineți-vă bine, că șobolanii nu pot face uneori diferența între un japonez care vorbește invers și un olandez care vorbește invers…
2006 – Daniel Oppenheimer de la Princeton University pentru studiul numit “Consequences of Erudite Vernacular Utilized Irrespective of Necessity: Problems with Using Long Words Needlessly.” 🙂 Indubitabil! Să le spună cineva și unora dintre intelectualii noștri.
2005 – antreprenorii online din Nigeria pentru trimiterea multor povestiri și nuvele despre personaje ca General Sani Abacha, Mrs. Mariam Sanni Abacha, Barrister Jon A Mbeki Esq care au averi uriașe pe care le pot obține dacă-i ajuți tu un pic cu niște bani. Da-ți dau și ție! Awww, cât de literar era spamul de pe vremuri, aproape mă apucă nostalgia. 😀
2004 – The American Nudist Research Library pentru păstrarea tradiției. Atât!
2003 – un tip de la o școală de business din New York care a publicat peste 80 de rapoarte academice despre lucrurile care-l enervează (Ce procent din tineri poartă șepci de baseball cu cozorocul în spate sau în față, ce procent poartă pantofi de sport albi față de alte culori etc). Dacă în New York e nervos, îl invităm în București pentru subiecte noi!
2002 – pentru un studiu despre efectele sublinierilor și adnotărilor pre-existente pe o carte în înțelegerea textului. Ce să zicem, și pe noi ne enervează.
2001 – fondatorul The Apostrophe Protection Society pentru eforturile de a proteja, promova și apăra diferențele dintre plural și posesiv. Un fel de Pruteanu eventual.
2000 – o doamnă care crede, la propriu, că te poți hrăni doar cu aer și că mâncarea nu e necesară. A scris și o carte despre asta, “Living on Light”. Noi am adăuga: aer, lumină și cărți! Cine mai are nevoie de pizza?
Pe restul vă las să le descoperiți singuri. Sunt delicioase, vă zic! Și uite cum celebra vorbă cu “cercetătorii japonezi, britanici, austrieci, pakistanezi” devine brusc reală. Se îndoia cineva?
Lista completă a câștigătorilor.
N.Red. Tocmai ați citit un articol scurt. În mod normal, mi-ar fi luat până într-o jumătate de oră să-l scriu. Mi-a luat vreo trei pentru că nu m-am putut opri din râs recitind, a zecea oară, lista premiilor. 🙂 Dacă intrați pe site, vă asigur că ziua de muncă e compromisă. Să nu ziceți că nu v-am spus. 🙂
