Ce-au mai citit bloggerii noştri? Ce-aţi mai citit voi? mai întâi, salutăm apariţia Sex Reader, un blog despre literatura erotică scris de Micawber, Tlon şi Voroncas. Le urăm lectură plăcută! Cât despre alte bloguri, mai jos.
Dan a scris despre Oraşele Invizibile de Italo Calvino pe filme-cărţi, o cate greu de categorisit, dar consturită cu rigoare şi structură.
Placerea citirii fiecareia dintre descrierile oraselor invizibie este imensa si fiecare poate fi citita separat, ca un poem, iar ordinea citirii nu prea conteaza. Din acest punct de vedere este o carte de o perfecta simetrie, fara niciun aparent inceput sau sfarsit. Multe dintre secvente sunt mai degraba calatorii in propria imaginatie decat in memorie, calatorii in timp mai mult decat calatorii in spatiu.
Despre Povestiri cu Pat Hobby scrie Devoratorul de cărţi, o colecţie de povestiri pe care Fitzgerald le-a publicat prin reviste în ultima parte a vieţii.
Din câte știu, prin anii ’40 nu existau seriale de comedie. Asta îl face pe Fitzgerald un pic vizionar, pentru că povestirile sale se citesc exact la fel cum te uiți la un sezon dintr-un sitcom: un erou principal (Pat Hobby), un cadru relativ standardizat (studiouri, străzi din Los Angeles), câteva personaje secundare (agentul de pariuri al studiourilor, producători, secretare), personaje episodice puternice (vedete), situații comice.
Rontziki scrie despre o carte grea, despre triburi, supertriburi, aglomerări, civilizaţie şi cât de mult ne asemănăm, vrem-nu vrem, cu animalele – Zoomenirea.
Desmond Morris se referă la supraaglomerare folosind termenul de “supertrib” şi arată că trecerea de la trib la supertrib s-a produs, la scara de timp a evoluţiei, foarte rapid. Animalul uman s-a adaptat foarte bine la noua lui condiţie, dar nu a avut timpul necesar să se adapteze biologic, să evolueze într-o specie nouă, civilizată şi din punct de vedere genetic.
Micawber a citit Muzeul Britanic s-a dărâmat, de Lodge şi-i face o cronică un pic atipică, punând accentul pe traducere.
Tocmai mă pregăteam să încep o postare tradiţională, cu cap, coadă şi cuprins. În ea aş fi scris despre acţiunea cărţii, care se desfăşoară la Londra pe durata unei singure zile şi urmăreşte acţiunile, traseele, întâlnirile şi conversaţiile unui personaj de zici că a-nviat Joyce şi scrie despre patriarhalii ani 1960.
Ionuca a citit cartea Gabrielei Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile, o carte intensă şi sufocantă.
Bună carte Drumul egal al fiecărei zile, dar al naibii de sufocantă! Am citit-o cu noduri în gât și cu sentimentul că nu am aer, că devin claustrofobică. Și cum să nu simt asta când personajul principal, Letiția, trăiește în aceeași cameră cu mama și cu fratele acesteia, unchiul Ion?
Terorista (daa!) scrie, cum ştiţi, din nou despre cărţi pe Ora de Cluj. De data aceasta, scrie despre Wolf Hall, cartea lui Mantel, un roman istoric. Şi, despre orice ar scrie, tare ne bucurăm că o citim din nou pe Luciat. 🙂
Cu The Tudors destul de proaspăt în memorie, romanul lui Hilary Mantel a fost floare la ureche, altfel poate m-aş fi încurcat în detalii. Wolf Hall e un roman istoric de peste 700 de pagini, avându-l în centru pe Thomas Cromwell (dap, am verificat, Oliver Cromwell era din spiţa lui), un fiu de fierar care a ajuns mâna dreaptă a regelui înainte să fie, fireşte, decapitat.
