Din motive necunoscute, cartea lui Anthony Burgess mi s-a părut chiar amuzantă. :) Spre deosebire de alte cazuri, însă, aici am văzut mai întâi filmul și abia ulterior am ajuns la carte. Se pare însă că sunt multe cazuri de cititori care au intrat în contact cu Portocala mecanică abia dupa vizionarea filmului.
Barry Gifford nu este un nume foarte cunoscut în România, cu toate că arborele genealogic al autorului american indică faptul că prin vene îi curge şi sânge bucovinean. Pe 1 martie se va lansa în România filmul Tatăl fantomă, regizat de Lucian Georgescu, bazat pe nuvela lui Gifford Almost Oriental, ce pornește, la rândul ei, din experiența reală a autorului într-un road trip prin România. Citeşte tot articolul
If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face forever. (George Orwell, 1984)
George Orwell este, din punctul meu de vedere, corespondentul literar al lui Pink Floyd. O mie nouă sute optzeci şi patru poate fi lejer un "The Wall", iar Ferma animalelor, ei bine, albumul "The Animals" din 1977. Nu ştiu voi, dar privind varianta cu John Hurt a filmului realizat după 1984, mă aşteptam în orice clipă să îi aud pe Waters şi Gilmour în fundal. Cel puţin scena turnată în Camera 101 îmi sună progresiv a "Comfortably Numb".
Ieri număram ca în ultima vreme am tot urat la mulţi ani mai multor scriitori. Se pare, însă, că nu suntem singurii care îi readuc în prim plan de ziua lor de naştere. Recent am aflat că British Council urmează să organizeze 3 seri de producții cinematografice realizate după romane celebre ale lui Charles Dickens, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea scriitorului englez. Citeşte tot articolul
Frederic Beigbeder este un autor ale cărui cărţi sunt foarte la modă în Franţa şi chiar şi la noi a devenit un nume popular, de când Chris Simion i-a montat în teatru romanul Dragostea durează trei ani. În urmă cu jumătate de an acesta revenea în Bucureşti ca să asiste la spectacolul aniversar antementionat, care în august ajungea la a 500-a reprezentaţie. Citeşte tot articolul
Sunt 123 de ani de când poetul Mihai Eminescu a trecut în nefiinţă şi, deşi a trăit doar 39 de ani, viaţa lui postumă a ajuns să fie mult mai celebrată decât cea antumă. De cel puţin un secol încoace, în fiecare an, de 15 ianuarie, poetul, care de-a lungul timpului a oscilat în mintea românilor de la clasic la romantic, de la poetul neamului până la "Luceafărul poeziei româneşti", este adus în prim plan.
