Scriitori

Nadar şi portretele lui de scriitori

Cine a fost Nadar? Un pionier al fotografiei, unul excentric. Se spune despre el că avea părul roşu, ceea ce nu ajunge la noi din fotografiile alb-negru ale vremii (a doua jumătate a secolului XIX). Şi pentru că avea părul roşcat, semnătura pe care o punea de fiecare dată mare pe forografiile lui era şi ea roşie. Îşi făcuse chiar o firmă mare roşie pusă oblic pe clădirea unde-şi avea atelierul. Citeşte tot articolul

Activismul social al anilor ’60 și ceilalți beatnici

Am tot vorbit despre generația beat - și cred că e unul din subiectele inepuizabile ale bookaholicilor din toată lumea. La fel sunt și anii '60. De unde și cele două documentare de mai jos, care se axează tocmai pe cele două teme, și chiar se intersectează pe alocuri - pentru că în anii  '50- '60 nu puteai să fii poet fără să și protestezi pentru sau împotriva a ceva. Citeşte tot articolul

Răzvan Țupa: “Dacă nu m-ar fi interesat poezia probabil că nu aş fi scris despre Nefertiti”

Pe Răzvan Țupa l-am cunoscut personal acum aproape doi ani într-o tabără literară. La momentul respectiv, organiza săptămânal Poeticile cotidianului şi căuta să descopere care sunt direcţiile poeziei în ziua de azi. Anul acesta a renunţat la Poetici, a publicat al treilea său volum de poezie, "poetic. cerul din delft și alte corpuri românești", la Casa de Editură Max Blecher, a luat parte la câteva proiecte şi ateliere literare în afara României, iar la sfârşit de an am găsit ocazia de a-i lua un interviu şi a afla ce planuri are pentru 2012.

A fost o experienţă curioasă, mai ales pentru că interviul a fost luat într-o seară, pe mess, dar am avut norocul să îl descos preţ de 3 ore. Citeşte tot articolul


Dennis Hopper, recitând If de Rudyard Kipling

Știm că știți că Rudyard Kipling, autorul britanic născut în Bombay și laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1907, n-a scris doar cărți cu animale care vorbesc. Și suntem siguri că vă place poemul If. Ei bine, dacă n-ați citit poemul în ultima vreme, luați o pauză de cinci minute și ascultați-l mai jos, în interpretarea unui Dennis Hopper foarte tânăr - la The Johnny Cash Show, pe 30 Septembrie 1970. Citeşte tot articolul

La Clubul Dilema Veche, cu Dan C. Mihăilescu

A fost bine, şi scurt! De întârziat, am întârziat şi nu, nu e o trăsătură specifică de bookaholic, e a mea şi o iau în braţe asumat. Şi ajungând eu la 19.20, nici nu mă dezmorţesc şi râd bine că la 8 fără câteva minute se anunţa finalul, se puneau întrebări. Şi am luat-o şi eu spre uşă, ca toată lumea, numai că spre deosebire de ceilalţi, m-am instalat în Club A, că tot era la câţiva paşi. Citeşte tot articolul

Cu Florin Iaru la Cafeneaua Critică

Nu este prima dată când Florin Iaru se agită la Cafeaneaua Critică. Ediţia de aseară, cu Ion Bogdan Lefter gazdă calmă şi Florin Iaru invitat exploziv, este continuarea unei discuţii de acum o lună. Ne pare rău că atunci nu am ajuns, dar am recuperat de data asta cu râsete şi ping pong de idei. Citeşte tot articolul

Jurnalul lui Anne Frank sau când totul mi s-a părut nedrept

Am citit Jurnalul lui Anne Frank, în engleză, în cel mai contradictoriu context cu putinţă: într-o călătorie prin Asia, la mult peste 30 de grade, de multe ori pe plaje. Mi-am şi cumpărat-o din cel mai contradictoriu loc cu putinţă: Van Vieng, Laos, un orăşel faimos pentru poziţionarea lui strategică în Triunghiul de Aur al drogurilor ce vin pe filieră asiatică. Ţin minte că am dat pe ea mai puţin de 4 dolari şi că în guesthouse-urile prin care treceam găseam de multe ori, la schimb sau pe sume modice, cărţi destul de bune despre istorie, războaie, experienţe, călătorit. Cu o lună înainte găsisem şi citisem A woman in Berlin şi The Girl in the picture. Amândouă răvăşitoare, amândouă pe bune, cu şocul dur al autenticităţii care te mai zguduie mult timp după. Citeşte tot articolul

Dincoace de granița cu ficțiunea – Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În urmă cu o lună vă povesteam că am fost la o discuţie cu Bianca Burța-Cernat care la momentul respectiv lansase nu demult Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Încă de atunci ne anunţam entuziasmul pe care ni l-a creat prezentarea acestei noi apariţii publicistice şi ne-a intrigat suficient încât să o lecturam şi noi.

Nu este un loc comun publicarea unei teze de doctorat care să prindă atât de bine la marele public. De altfel, precum anunţam şi în noiembrie, această cercetare a fost gândită de autoare încă din studenţie, din pasiunea pentru perioada interbelică, dar şi din curiozitate şi intrigă, întrucât nu puține din scriitoarele vremii au intrat de-a lungul secolului trecut, în anonimat. Citeşte tot articolul


Cartea de nisip sau cartea infinită

Poţi spune asta doar deschizând cărticica lui Borges la povestea Cartea de nisip. Sau o poţi spune după ce îţi dai seama că, deşi ai închis cartea, povestea nu s-a terminat. Ce ai citit îţi va reveni ca acele vise perfect clare, de care îţi aminteşti la o anumită mişcare a mâinii, un anumit cuvânt spus într-un anumit fel, o anumită lumină care face o anumită umbră. Poveştile din Cartea de Nisip sunt nişte clipe visate, pe care le vei mai trăi. Citeşte tot articolul