Este atât de frumoasă O sută de mii de miliarde de poeme! Și nu frumoasă în sensul în care vorbim de obicei despre cărți, ci frumoasă atât ca obiect, o carte dintre cele mai inedite, cât și ca idee, de carte aproape infinită, pe care o poți citi iar și iar, schimbând combinațiile versurilor, amintindu-ne mereu că literatura ne scapă printre degete.
Prima dată am văzut-o în facultate, când doamna profesoară Antoaneta Tănăsescu a adus-o la un curs, să ne arate ce înseamnă ineditul. Am fost uimiți – o carte care nu semăna cu nimic din ceea ce știam noi despre cărți. Sunt zece sonete în ea (teoretic), fiecare pe câte o pagină. Doar că fiecare vers e decupat, are fâșia lui de hârtie separată, astfel încât fiecare vers se poate combina cu oricare altul, dând naștere unui nou poem.
Un calcul de combinații ne arată că da, sunt o sută de mii de miliarde de poeme diferite! Se potrivesc perfect ca ritm și rimă, nici unul nu trădează structura sonetului, și cartea e un nesfârșit (îți ia 200.000.000 ani să le citești pe toate, chiar dacă faci asta non stop) șir de poeme. O carte pe care n-o poți termina într-o viață, ce idee nebunească!
Apoi, studiind despre cybertext, am văzut cât de bine se pretează cartea lui Raymond Queneau unei lecturi hypertextuale, non-liniare, cât de bine poate fi relaționată cu tehnologia, cu arbitrarul, cu faptul că cititorul este cel care-și stabilește traseul propriu de lectură, dovadă fiind și multele aplicații web care pornesc de la ea și care o transpun tehnologic.
Traducerea în română îi aparține inegalabilului Șerban Foarță și reprezintă, cum spune coperta, o adaptare/adoptare în limba română. Cartea, apărută la Art, e în condiții grafice excelente, aproape că-ți e teamă să pui mâna pe ea să nu îndoi aiurea un vers sau să rupi din greșeală altul, când schimbi poemele.
Nu poate fi vorba de o cronică propriu zisă la o carte pe care nu o poți citi, ci cel mult de o prezentare a unui mod de construcție. E o carte puzzle, fără o cheie fixă, un experiment în spiritul constrângerilor textuale practicate de grupul Oulipo din care Queneau făcea parte (vă reamintesc și Dispariția de Perec, o carte scrisă în totalitate folosind doar cuvinte care nu conțin litera E, ingenios tradusă, tot fără litera E, de același maestru al cuvintelor, Șerban Foarță).
Queneau scria în introducerea cărții că “cum bine va fi spus Lautreamont, poezia trebuie făcută de către toți, iar nu de unul singur”. La compus poeme deci, Queneau ne pune la dispoziție versurile!
Cumpără cartea online de la Cărturești
