Fie că le citești pentru perioda pe care o descriu, fie pentru a afla mai multe despre omul care le scrie, cărțile de memorii sunt undeva la limita între ficțiune și non-ficțiune. Nimeni nu se poate detașa complet de propria viață pentru a și-o descrie obiectiv și, în momentul în care face o poveste din viață, nici un autor nu se poate abține să nu ficționalizeze puțin (chiar dacă respectă adevărul faptelor). Acesta este motivul pentru care autobiografiile, jurnalele și cărțile de memorii au fost primit o denumire care-mi place enorm: literatură de frontieră. Citeşte tot articolul