Biciclind prin Berlin prin Prentzlauer Berg, mi-a sărit în față un copac cu cărți. Așezat în mijlocul drumului, copacul  (mai precis niște bușteni puși sub forma unui copac) avea rafturi de cărți, compartimente specale, protejate de vânt și ploaie, unde puteai face un frumos schimb de cărți. Mai precis, oamenii veneau, lăsau o carte și luau alta. Căt timp i-am dat tărcoale să-i fac poze și să mă uit la fiecare centimetru de scoarță literară de copac, doi domni deja lăsaseră câte o carte și plecaseră cu alta. Citeşte tot articolul