Arhitecţii în general nu prea scriu cărţi. Iar când o fac, numai poveşti nu conţin ele, ci lucruri exprimate atât de serios încât pentru cei mai mulţi profani dintre noi rămân prea specializate, într-un nor al lor. Când am auzit că Eliza Yokina a scris o carte de poveşti despre case m-am bucurat. Nu numai că îi ştiam lucrările şi că îmi plăceau şi îmi plac obiectele de design create de ea, dar o carte cu poveşti despre case pentru copii şi părinţii lor chiar nu exista. Aşa că cineva a trebuit să o creeze şi pe ea. Citeşte tot articolul