Tag: Casa Cărții de Știință

Noutate editorială: „Cărți, vise și identități în mișcare. Eseuri despre literatura contemporană”, de Rodica Grigore

Împărțit în două secțiuni, intitulate Lectură și literatură, respectiv Istorie vs. rememorare, volumul acesta cuprinde eseuri dedicate unor scriitori ai epocii contemporane, a căror operă am citit-o (ori am recitit-o) adesea. Prima parte a cărții este centrată asupra unor texte reprezentative aparținând câtorva autori preocupați de diferitele aspecte ale relației dintre cititor și text și, deopotrivă, de semnificațiile pe care elementele livrești le primesc în contextul literaturii prezentului. Astfel, de la Octavio Paz, Anthony Burgess, J.M. Coetzee, Jeanette Winterson sau Alessandro Baricco și până la Jay Parini, Dario Fo ori Amos Oz, se va vedea că lecția marii literaturi este întotdeauna esențială pentru configurarea orizonturilor textului contemporan. Care, cel puțin la unul dintre nivelurile sale, reprezintă și un efort de a reciti (și de a reinterpreta) ceea ce s-a scris în epocile anterioare. Cea de-a doua secțiune a cărții de față analizează, mai cu seamă din perspectiva raportului stabilit între istorie și rememorare, scrieri ale unor autori proveniți din spații culturale diferite, precum Boris Pahor, Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Miguel Delibes, Javier Marías sau James Meek, pentru a evidenția, în fiecare caz în parte, rolul amintirii, al înregistrării exacte a evenimentelor petrecute, dar, deopotrivă, al imaginației creatoare, mai ales prin raportare la mecanismele istoriei și ținând seama de modul în care aceasta influențează destinul omenesc. Citeşte tot articolul


„W sau amintirea copilăriei”, de Georges Perec – fragment în avanpremieră

În această carte se află două texte pur şi simplu alternate; ar putea aproape să pară că nu au nimic în comun, dar, cu toate acestea, sunt inextricabil întreţesute, ca şi cum niciunul din cele două nu ar putea exista singur, ca şi cum doar din întâlnirea lor, din această lumină îndepărtată pe care o aruncă unul asupra celuilalt, s-ar putea revela ceea ce nu este niciodată spus până la capăt într-unul, niciodată spus până la capăt în celălalt, ci numai în firava lor intersecţie. Citeşte tot articolul


„Cu moartea în suflet. Cioran-tango”, de Élisa Brune – fragment în avanpremieră

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia să‑l cunoască altfel pe marele eseist româno‑francez‑apatrid, într‑o carte¹ apărută la un secol de la naşterea sa, prin aprigul intermediu al unei părţi destul de furioase din vocabularul şi ochii unei străine. Subintitulat roman, volumul este în fond o lucrare inclasabilă, situată la graniţa dintre eseu, jurnal, confesiune şi evocare neroman­ţată, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. Élisa Brune afirmă că l‑a cunoscut pe Cioran la hotărâtoarea vârstă de optsprezece ani, lăsându‑se bulversată de apetitul său pentru neant, în chiar momentul în care acesta se pregătea să‑l înghită. Sentimentul vidului a zămislit vocea stuporii ce moc­nea deja în străfundurile unei alte fiinţe. N‑a putut rezulta decât un dans îndrăcit între autoare, Emil Cioran şi moartea însăşi. „Un tango sălbatic în trei.” Citeşte tot articolul