Tag: Dan Sociu

De la autoficţiune la proza pulp

Poetul douămiist Dan Sociu, convertit în ultimii ani la proză – a se vedea Urbancolia şi Nevoi speciale (apărute la Polirom, 2008) – a publicat recent, la Editura Casa de pariuri literare, un al treilea volum de proză, un mic roman de fapt, intitulat Combinaţia. Roman realist şi în acelaşi timp roman trucat, roman senzaţionalist şi roman argotic, „de cartier” – cum se vede şi din titlul cărţii –, Combinaţia se vrea un soi de proză pulp (termenul apare ca atare şi în carte, la un moment dat) şi de pulp fiction à la Tarantino, plin de gaguri, de „combinaţii” conduse, de altfel, cu pricepere şi precizie în spaţiul concentrat al celor 100 de pagini. Autorul e hârşit şi textul său nu e inocent, el îşi conţine şi punerea în abis, face cu ochiul cititorului avizat etc., continuând în acelaşi timp să-l prindă şi pe cititorul inocent, avid de poveste, de senzaţional. Citeşte tot articolul

Copilăria în două cuvinte

Există oare formule pentru a deveni scriitor? În primul rând, trebuie să fii un bun cititor. Să fie oare de ajuns? Atunci cum le poţi face faţă momentelor lipsite de inspiraţie? Mai ales dacă este vorba de literatură pentru copii, ale cărei reguli sunt mult mai stricte. Liviu Papadima, coordonatorul volumului Ce poţi face cu două cuvinte, apărut la Editura Arthur, găseşte că formula propusă de Gianni Rodari în Gramatica fanteziei este cea mai potrivită pentru scriitorul de ficţiune. Literatura porneşte din sintagme şi de la această formulă porneşte antologia care reuneşte texte ale unora dintre cei mai importanţi scriitori contemporani: Adina Popescu, Simona Popescu, Dan Sociu, Dan Stanciu, Grete Tartler, Florin Bican, Florin Dumitrescu, Matei Florian, Laura Grünberg, Ioana Nicolaie, Robert Şerban, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Fanny Chartres, Adela Greceanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Radu Paraschivescu şi Doina Ruşti. Citeşte tot articolul

Ce se mai intampla cu siteurile literare?

Pe noi, cei nascuti spre sfarsitul anilor 80, epoca de glorie a site-urilor literare ne-a prins in liceu. Adica taman in momentele de efuziune literara maxima, cand tot ce ne lipsea era un canal prin care sa impartasim lumii produsele melancoliilor noastre adolescentine. Citeşte tot articolul