Tag: dragoste

Falsă sinucidere, mafie, Est sălbatic, dragoste și așteptări: ”Prieten drag, tovarăș al răposatului”, de Andrei Kurkov

Prieten drag, tovarăș al răposatului este cea mai recentă traducere din Andrei Kurkov (Editura Curtea Veche, 2012, traducere din limba rusă de Antoaneta Olteanu, 120 de pagini), cel mai cunoscut și aclamat autor ucrainean care scrie, cu mici excepții, în limba rusă. Și-a început cariera literară pe când era paznic la o închisoare din Odessa, din 1996 dedicându-se exclusiv scrisului. A fost întâmpinat de critica literară cu entuziasm, fiind tradus în peste 30 de limbi. Scriitorul însuși are povești de viață fascinante, năucitoare, majoritatea întâmplări dintr-un Est nemilos, sărac, umilit și epuizat - despre acestea însă, veți afla în curând într-un interviu pe care Kurkov mi l-a acordat la FILIT pentru Bookaholic.  Citeşte tot articolul

Cum impresionezi o fată care citește

Tam-pam! Un prieten (programator ca mulți dintre amicii mei) îmi mărturisește la o bere: "măi, am cunoscut o tipă super mișto. E de-a ta, bookaholică, citește de rupe. Numai despre asta vorbește. Tu mă știi, mai citesc și eu mai o istorie, un SF, un război, antreprenoriat, literatură ce-mi mai pică-n mână. Da' nu ea. Recomandă-mi și mie niște cărți, autori să am ce să discut cu fata. Mai romantice dacă se poate". Cum să nu ajuți omul, mai ales când îi vezi fața inocent-îndrăgostită-ușor tocilară (sorry, dude)? :) Citeşte tot articolul


Telenovelă cartea, telenovelă filmul: Ca apa pentru ciocolată

M-am apucat să citesc Ca apa pentru ciocolată  de Laura Esquivel după ce am găsit o referinţă la ea într-o carte care discuta anumite tipare legate de stiluri de viaţă în epoca globalizării. Pasajul respectiv făcea referire la interesul tot mai mare pentru cultura gătitului şi dădea ca exemplu succesul romanului Ca apa pentru ciocolată (trad. Cornelia Rădulescu, Ed. Humanitas, 2004) şi al filmului care i-a urmat. Am găsit cartea uşor, într-un anticariat şi la prima răsfoire mi s-a părut interesantă formula în care a fost scrisă. A fost însă o impresie foarte de suprafaţă, profund înşelătoare. Citeşte tot articolul

“Marina” de Carlos Ruiz Zafón sau căutătorii de adevăr

Doi adolescenți ce fac pe Sherlock Holmes, femei cu frumuseți răpitoare, bestii înfricoșătoare, vise spulberate, adevăruri care aduc moartea. Sunt ingredientele unui cocteil a cărui rețetă a fost scrisă de spaniolul Carlos Ruiz Zafón (autor al unor bestseller-uri internaționale precum “Umbra vântului”, Palatul de miazănoapte - cronică sau Prizonierul Cerului - cronică) și care poartă numele “Marina”. Apărut de curând la Polirom, într-o nouă ediție (colecția "Actual"), romanul – ultimul dintr-o serie de cărți pentru adolescenți și preferatul scriitorului – are de toate, după cum scrie “The Philadelphia Inquirer”: “dragoste, mister, răzbunare și, mai important decât orice, o poveste construită magistral”. Citeşte tot articolul

Un roman detectivistic şi erotic – “La belle Roumaine” de Dumitru Ţepeneag

„O veritabilă trilogie nomadă – scrie criticul şi istoricul literar Sanda Cordoş – realizează Dumitru Ţepeneag prin romanele Hotel Europa, Pont des Arts şi Maramureş. Naraţiune la persoana întâi (naratorul e un scriitor român exilat la Paris, având nostalgia limbii sale materne: «limba asta pestriţă şi peticită», Hotel Europa), trilogia reuneşte istoriile mai multor români migranţi pentru că «românii astăzi sunt ca italienii la începutul secolului» (Maramureş). Unele personaje schiţează explicaţii. «În ţara asta jalnică şi plină de băşcălie» - potrivit studentului Ion – «suntem toţi nişte comici nomazi». În opinia naratorului, plecarea în străinătate a devenit «program pentru viitor. Plecarea apărea în ochii acestor tineri ca unică şansă de salvare» (Hotel Europa). Părăsesc ţara – ajungând să se intersecteze – studenţi săraci, tineri cu handicap, pictori, femei frumoase şi cu spirit de aventură, ţărani din Maramureş.” (am citat din eseul Sandei Cordoş Noii nomazi. Tema migraţiei în literatura română postcomunistă, din volumul Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică, Ed. Cartea Românească, 2012).   Citeşte tot articolul

Cinci irlandezi pe care să-i descoperi de Saint Patrick’s Day

O să fie o paradă şi în Bucureşti, anul ăsta şi parada va sfîrşi probabil în Irish pub-urile din Centrul vechi, aşa că nimeni nu va fi în stare să conducă, darămite să mai citească. Aşadar listuţa asta nu e pentru duminică, ci pentru cînd o să ne trezim. Sînt cinci scriitori irlandezi contemporani buni şi foarte buni, unii mai sumbri, alţii mai tonici, pe care i-am încercat şi care merită toată atenţia. Citeşte tot articolul

Adevărurile ascunse ale tăcerii – Aharon Appelfeld, „Pe neaşteptate, dragoste”

Cititor înrăit sau nu, probabil că aproape în fiecare carte de ficţiune ai întâlnit o poveste de dragoste. Şi, totuşi, e o temă care poate fi abordată inedit de fiecare dată, aşa că până şi în astăzi poţi citi un roman care să te surprindă cu acest subiect vechi de când lumea. La fel, e aproape imposibil să nu-ţi fi trecut prin mână o carte despre Holocaust, dar chiar şi acum se pare că e un subiect care conţine teritorii ce merită explorate. Dacă abordezi inedit ambele subiecte, în aceeaşi carte, reţeta e cu atât mai convingătoare. Acesta este cazul cu Pe neaşteptate, dragoste, roman în care Aharon Appelfeld explorează, într-un stil curat, fără nici o urmă de melodramatic, zbuciumul interior al celui care a înţeles abia la bătrâneţe că sensul vieţii unui om se frânge atunci când îşi reneagă, plin de ură, răzvrătit şi crezând că are să schimbe lumea, apartenenţa la un neam, la o familie. Dar chinul lui Ernest, scriitor care, ajuns la 70 de ani, încearcă să-şi înţeleagă răzvrătirile crude ale tinereţii, este vindecat, şi asta doar datorită dragostei speciale pe care i-o poartă tânăra sa menajeră – Irena. Citeşte tot articolul

Dezgheţul sau când ghioceii ies la suprafaţă

Mă uit la televizor şi văd că în Rusia iarăşi a câştigat partidul lui Putin alegerile. Cu câteva ore înainte, se anunţase că probabil va pierde majoritatea. Cumva, nu s-a întâmplat asta. Apoi văd politicienii noştri certându-se ca într-o piesă absurdă şi foarte comică pe problemele lor vitale pentru ţară. Citeşte tot articolul

Secrete bine păstrate

E foarte greu să vorbeşti despre romane cum e Să nu mă părăseşti (trad. Vali Florescu) fără teama de nu dezvălui prea mult. Pentru a păstra intactă bucuria unui cititor nou, cred că ar trebui vorbit cu moderaţie despre  identitatea cu totul aparte a personajelor, ca  şi  despre descoperirile pe care ele le fac (şi care au, toate, legătură cu viaţa, cu rostul ei). Citeşte tot articolul

10 poveşti de dragoste frumoase, stranii sau altfel

Când spui cărţi de dragoste, rişti să te loveşti de o grămadă de prejudecăţi. Dragostea e asociată cu siropul, cu dulcegăriile şi cu doamnele ce citesc câte o pagină emoţionate când aşteaptă la coafor. Nimic mai greşit. Sunt poveşti de dragoste minunate în literatură, departe de stereotipiile dulci, poveşti care emoţionează şi uimesc profund. Am făcut o listă cu zece dintre ele. Citeşte tot articolul