Ca orice obișnuit al canapelei sau, cel mult, al drumețiilor nu mai lungi de 4 zile la cort și nu mai sus de 2509 m, m-am întrebat întotdeauna ce te poate face să-ți pui colțarii în picioare și să urci, săptămâni în șir, la altitudini foarte mari, să îți riști în cel mai direct mod cu putință viața, să îngheți de frig la minus multe zeci de grade și să stai mereu cu frica edemului cerebral, pulmonar sau a unei bucăți de zăpadă care ți se rupe sub picioare. Aseară s-a lansat o carte senzațională - În aerul rarefiat (probabil o știți după mai celebrul nume original - Into thin air), scrisă de Jon Krakauer, un jurnalist pasionat de munte și, mai ales, pasionat de a spune povești. Povestea asta nu e una fericită: Jon Krakauer a făcut parte din una din expedițiile care au urcat pe vârf pe 10 mai 1996, când a avut loc cea mai mare tragedie din istoria ascensiunilor pe Everest. Ce s-a întâmplat, unde s-a greșit? Supraviețuitor, Jon Krakauer spune povestea. Citeşte tot articolul