Katherine Mansfield m-a bîntuit şi m-a intrigat fără să-i fi deschis vreodată vreun volum. Citisem o singură povestire într-o antologie  şi cîteva lucruri despre viaţa ei: o femeie nefericită,  care nu s-a împăcat cu convenţiile şi care a plătit, suferind fizic şi psihic pentru refuzul de a se adapta la aşa ceva. Cîteva lucruri despre jurnalul ei trist şi cîteva pasaje pescuite pe fugă, în timp ce-l răsfoiam în faţa raftului ar fi cam tot ce a intrat în haloul sîcîitor care m-a îndemnat, din cine ştie ce culoar ascuns al înclinaţiilor de lectură, să-i citesc povestirile. Citeşte tot articolul