Tag: marionete

Scriitori celebri în miniatură de ținut pe pat, în bibliotecă sau de jucat

V-ați gândit vreodată că ați fi putut să vă fi jucat când erați mici cu scriitorii? Sau să aveți o colecție altfel cu ei în bibliotecă sau ... în pat? Probabil că nu, eu una sigur nu. Artiști pasionați de literatură sunt însă în toată lumea (cum v-am mai arătat), așa că acum există scriitori replicați în miniatură, numai buni pentru orele de istorie literară, pentru a condimenta jocul copiilor voștri, pentru colecțiile iubitorilor de literatură sau pentru doritorii de perne confortabile și inedite. Am descoperit, din link în link, scriitori-păpuși sau scriitori-marionete. Și m-am gândit că ar fi interesant și pentru voi să le vedeți. Nu știu dacă le-aș lua acasă (ar fi puțin ciudat având în vedere că nu am încă copii, nu?), dar de privit și admirat munca din spate sigur pot face.   Citeşte tot articolul

Spunînd poveşti cu păpuşi şi marionete. Interviu cu Lenuţa şi Sorin Dorobanţu

A spune poveşti, noi sau clasice, este o misiune dificilă pentru un păpuşar şi un marionetist. Trebuie să stăpînească o tehnică desăvîrşită, să accepte să muncească ştiind că recompensele financiare sînt, în general, modeste, şi, mai mult, să ştie să se retragă în spatele personajului principal, care este marioneta (sau păpuşa). Printre virtuozii acestui domeniu se numără Lenuţa şi Sorin Dorobanţu, din Arad, care şi-au înfiinţat şi o companie de teatru, aducînd la viaţă poveşti precum Scufiţa Roşie sau Aladin şi lampa fermecată, încercînd permanent să inoveze, să îmbogăţească povestea cu un ambient şi cu ceea ce numesc ei gadgeturi, pentru a-i atrage şi mai mult pe copii. Spectacolele lor sînt întotdeauna interactive şi au un mesaj activ: de pildă, în spectacolul Fabuloasa călătorie a domnului Nostoc, după povestea lui Patrice Seiler, în care se vorbeşte despre poluare şi despre un mediu de viaţă din ce în ce mai dezumanizat şi mai rece, copiii sînt îndemnaţi, la final, să interacţioneze cu actorii şi să-şi exprime părerea. Citeşte tot articolul

Matei Brunul: un marionetist

M-am hotărât să citesc romanul după interviul Alinei cu Lucian Dan Teodorovici. Părea prea altfel: şi despre anii '50, şi despre un păpuşar italian care ajunge să cadă în plasa deloc lină a realităţii socialiste care se înnădea viguros. Când cineva mă întreba cum e?, din prima nu puteam să scot decât atât: ştii filmul ăla al lui Iñárritu, Biutiful, în care cică personajul principal înghite toate relele posibile. Aşa e şi cartea asta, tot biutiful. Citeşte tot articolul