Recunosc cu o anumită rușine că nu mi-a plăcut niciodată prea mult istoria. Mi se părea suspect faptul că românii au fost mereu ăia buni, de treabă, care n-au cotropit pe nimeni, la locul lor, modești dar mândri, viteji, stând drept în fața invadatorilor cei răi. Apoi, mă plictisea teribil înșiruirea de date pe care teoretic ar fi trebuit s-o țin minte pentru lucrările de control. De fapt, ce i-a lipsit istoriei mele din școală a fost povestea. Nu înțelegeam lucrurile în context, nu erau legături între perioade, zone geografice, nu erau detalii semnificative și nici nu erau mai multe perspective. Toate aceste probleme vrea și reușește într-o mare măsură să le rezolve Neagu Djuvara în O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri. Citeşte tot articolul