Editura Nemira relansează Revista Nautilus, o platformă on-line dedicată literaturii, filmelor, benzilor desenate și jocurilor science-fiction, horror și fantasy, coordonată de scriitorul Marian Coman. www.revistanautilus.ro
Tag: sci fi
Antologia Nebula 2013 – o colecție de povestiri science fiction fără science fiction
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori. (sursa) The Nebula Awards Showcase volumes have been published annually since 1966, reprinting the winning and nominated stories in the Nebula Awards, voted on by the members of the Science Fiction & Fantasy Writers of America®. (sursa) (mai multe detalii despre antologiile Nebula aici) Acum că ne-am lămurit cu contextul, să trecem la conținutul propriu zis al acestei colecții, care, teoretic, conține la crème de la crème-ul science fiction-ului ultimilor ani (spun ultimii, și nu ultimul, pentru că volumul despre care vorbim cuprinde și povestiri din 2011, spre exemplu). 600 de pagini de minunății, zici, ca un cititor inocent, și deschizi cartea. Dai peste: Citeşte tot articolul
“Gully Foyle is my name” – The Stars My Destination de Alfred Bester
He was one hundred and seventy days dying and not yet dead... Așa începe Alfred Bester povestea lui Gully Foyle, acest Conte de Monte Cristo al science fiction-ului, un personaj la prima vedere banal, diferit de toți ceilalți oameni din lume prin simplul fapt că este sigurul supraviețuitor de pe Nomad, o navă eșuată care plutește în spațiu după ce a fost aproape complet distrusă într-un atac. Gully Foyle trăiește de câteva luni din ultimele rații rămase după moartea echipajului, încercând să counsume cât mai puțin oxigen, să bea cât mai puțină apă și să nu o ia razna. Citeşte tot articolul
Maddaddam – cu Margaret Atwood la o șezătoare post-apocaliptică
E drept că nu sunt întotdeauna de acord cu Margaret Atwood. Că uneori mă irită discursurile ei moraliste despre cele o mie de motive pentru care specia umană e profund viciată și pentru care ne merităm apocalipsele. Că nici personajele ei feminine, deși extrem de prezente și de fin construite, nu mă încântă prea mult. Citeşte tot articolul
Jocul lui Ender, cartea și, în sfârșit, filmul
Aveam 16 ani când am citit Jocul lui Ender și m-a spulberat. Când ești adolescent, e drept, e ușor să te spulbere tot felul de chestii - dar și acum, încercând să-mi adic aminte despre ce era vorba în cărțile din teancul de SF-uri pe care le-am consumat în perioada aia, fără discernământ, din majoritatea îmi amintesc doar idei vagi, scene aleatorii - și asta în cel mai bun caz. Dacă mă întrebați despre ce e vorba în Valurile timpului de John Brunner n-o să vă pot spune nici atât. Citeşte tot articolul
Nova de Samuel Delany – romanul pe care-l tot aștepți să înceapă
Există, pe lista de citit a fiecăruia dintre noi, câteva cărți pe care știi că vrei să le citești dar pe care le tot amâni, pentru că apare mereu altceva. Ca o jucărie mișto, dar mai veche, cu care tot ai vrea să te joci, dar o lași deocamdată în colțul ei, convins că n-o s-o pierzi niciodată, ca să te joci numai cu jucării noi. Cred, deci, că am amânat cam mult să citesc Nova. Nu știu dacă aș pune-o în categoria cărților pe care le-am citit prea târziu - mai degrabă în categoria cărților pe care le-am amânat prea mult, motiv pentru care mi-am construit asteptari mult prea mari de la ele. Citeşte tot articolul
Phillip K. Dick, ubique
I am Ubik. Before the universe was, I am. I made the suns. I made the worlds. I created the lives and the places they inhabit; I move them here, I put them there. They go as I say, they do as I tell them. I am the word and my name is never spoken, the name which no one knows. I am called Ubik, but that is not my name. I am. I shall always be. M-a fascinat întotdeauna felul în care se naște un autor-cult. Mai ales în science fiction, mi se pare cel puțin interesant faptul că procesul nu depinde nici de talent, nici de viziune, ci doar de capacitatea de a produce o carte despre care oamenii să vrea să povestească, într-un fel sau altul. Citeşte tot articolul
Greg Egan – Scara lui Schild
Mai țineți minte când, acum câteva săptrămâni, scriam despre un alt roman de Greg Egan - Carantina, și spuneam că e mindfuck? Ei bine, se poate și mai rău. Scara lui Schild e mai mult decât atât, e mindrape, de-ăla ca-n Irreversible. Prin comparație cu Scara lui Schild, Carantina e lectura de plaja. Citeşte tot articolul
Carantina de Greg Egan – in 2034, stelele dispar de pe cer
Acum cateva saptamani, cand am vazut la cinema Source Code, am iesit din sala cu senzatia ca doar ce-am vazut o ecranizare dupa o nuvela de Greg Egan. Ok, cu ceva mai mult romantism si emotii hollywoodiene, dar fundamentul povestii imi suna extrem de familiar, chiar daca citisem Axiomatic cu mult timp in urma. Citeşte tot articolul
Ursula K. Le Guin: despre Ishi, utopie si feminism
Cu mai putin de doua saptamani in urma, pe 25 martie, s-au implinit 95 de ani de la moartea lui Ishi, ultimul supravietuitor al tribului Yahi. Yahi, impreuna cu tribul Yanna, cu care impartea Butte County, in California, s-a stins treptat, incepand cu 1849, cand goana dupa aur a inasprit conflictele dintre omul alb si indienii americani. Citeşte tot articolul
Povestirea Cameristei – ce-ar fi daca ai fi “a lui Fred”?
Departe de a fi un roman tipic SF (de altfel Margaret Atwood nu este de acord cu eticheta asta, preferand-o in schimb pe cea de “fictiune speculativa”), Povestirea Cameristei este o distopie care nu-si gaseste locul nici in literatura mainstream. Citeşte tot articolul
