Tag: scriitura

Prima ediție ”Trialoguri la ArCuB” cu Mircea Cărtărescu, Marius Chivu și Zoli Toth

Joi, 27 februarie, am aterizat la ceainăria ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului București) la o primă ediție a unui eveniment cultural care promite mult: Trialoguri la ArCuBAbia mi-am găsit loc în mulțimea de oameni care veniseră să-l vadă pe primul invitat al Trialogurilor, Mircea Cărtărescu. Odată așezată pe un scaun, am asistat la o întâlnire de două ore relaxată, intimă, caldă, în care s-a povestit cu pasiune și modestie despre diverse episoade din viața scriitorului, s-a râs și s-a încordat auzul, s-a plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Citeşte tot articolul

Ziua 3 la FILB cu Robert Perišić, Kei Miller, Adrian Schiop și Andrei Dósa

Este dificil să scrii despre ultima seară a unui festival frumos, cumva intim, prietenos. FILB, festivalul independent de literatură de la București, ediția a VI-a, s-a încheiat aseară, la Clubul Țăranului de la Muzeul Țăranului Român. Am rămas cu un soi de dor îmbinat cu regret - parcă aș fi vrut să continue, să devină o obișnuită ca seara, după muncă, să ajung acolo, să-i ascult pe scriitori citind, vorbind, purtând conversații de tot felul - și cu promisiunea celor patru oameni faini din specia organizatorilor (Vasile Ernu, Oana Boca, Bogdan Alexandru-Stănescu, Ioana Gruenwald) că ne vom revedea la anul, cu și mai multe suprize și aceeași atmosferă simpatică.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Andrei Kurkov: ”Am decis să fiu scriitor când am aflat că scriitorii nu se duc la muncă”

Despre Andrei Kurkovpovesteam câte ceva atunci când discutam cea mai recentă traducere în limba română a uneia dintre cărțile sale, Prieten drag, tovarăș al răposatuluiL-am întâlnit la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, unde a fost unul dintre scriitorii străini invitați. Kurkov este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de origine ucrainiană, care însă scrie preponderent în limba rusă. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, dovadă că are un public cititor dedicat.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Doru Pop: ”Scriu pentru că mi-e frică de moarte”

În urma lecturării cărții O telenovelă socialistăvă spuneam că mi-a plăcut tare mult cum a întors din condei Doru Pop perioada comunistă, alegând ca această epocă să fie zgomotul de fundal al volumului său, iar în prim plan să apară căutarea identității, dramele familiale, confesiunile de tot soiul, dureroase, dar importante în formarea eului. Trezindu-mi astfel curiozitatea și interesul (vreau să cred că și vouă), l-am rugat pe autorul telenovelei socialiste să purtăm o discuție despre cartea sa, despre nașterea ei și pericolele autoficționalizării, despre actul scrierii, despre cărțile ce așteaptă pe noptieră și multe altele. Vă invit la o lectură interesantă cu și despre Doru Pop. Citeşte tot articolul

Mihail Șișkin, considerat cel mai important scriitor rus contemporan, și-a întâlnit publicul român

Ieri seară am asistat la una dintre cele mai efervescente întâlniri ale unui scriitor străin cu publicul român. Pe înserat, la Galeriile Artmark, într-o superbă sală, am dat nas în nas cu o mulțime de oameni care veniseră să-l cunoască pe Mihail Șișkin, autorul considerat cel mai important scriitor contemporan din Rusia, candidatul favorit al țării la Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Patru personaje în căutarea artei romanului. Jerome K. Jerome, „Arta de a nu scrie un roman”

Patru prieteni se hotărăsc să scrie un roman împreună, că doar patru minţi strălucite nu ar putea să creeze decât ceva nemaipomenit, se gândesc ei. Aşa că seara se întâlnesc în barca minusculă, locuinţă a unuia dintre ei, pentru a discuta şi a pune cap la cap fiecare idee, povestind întâmplări prin care au trecut sau relatând fapte la care au asistat. Dar cei patru nu se apropie câtuşi de puţin de liniile schiţate iniţial, ajungând, de fapt, să vorbească despre arta... de a nu scrie un roman. Jerome K. Jerome (scriitor şi umorist englez de la începutul secolului XX), în romanul său publicat în 1893, cu titlul Novel Notes, îşi pune personajele, la început entuziaste, apoi tot mai sceptice, să pornească într-o aventură livrescă, având o miză substanţială: de a-şi nota nu ideile obişnuite, ci toată înţelepciunea acumulată de toţi patru, pe care o vor folosi pentru a crea Romanul, unic şi de neegalat, după care nu vor mai scrie nimic, căci acesta le va absorbi toate resursele. Citeşte tot articolul

Ce se aude cînd nu se aude nimic: muzica din cărţi

Nu mai ţin minte cînd mi-am închipuit pentru prima dată ce muzică se auzea în fundalul poveştilor pe care le citeam. Ştiu doar că ea, muzica,  oricum mi-oi fi închipuit-o, era esenţială. Am crescut cu Motanul încălţat, pe vinil, cu Raj Kapoor, cu  Mă dusei să trec la Olt şi cu Gabi Luncă, în funcţie de ce ascultau părinţii, bunicii sau vecinii noştri. Nu prea aveam cum să-mi imaginez alt play-list pentru petrecerile la care fugeau noaptea fetele împăratului şi rupeau, dănţuind, frumuseţe de sandale de aur, de argint, de oţel. Dar ce feerii trăiam în capul meu! Citeşte tot articolul