Tag: socialism

Norbert Petrovici despre „Zona Urbană. O economie politică a socialismului românesc”, la Timișoara

Miercuri, 28 martie 2018, de la ora 18.30, la librăria La Două Bufnițe din Timișoara (Piașa Unirii nr. 11) are loc lansarea celui mai recent volum al sociologului Norbert Petrovici, cadru didactic la Universitatea „Babeș-Bolyai”din Cluj-Napoca. Este vorba despre volumul Zona Urbană. O economie politică a socialismului românesc, apărut recent la editura Tact. Prezintă, alături de autor: conf.univ.dr. Bogdan NADOLU, Facultatea de Sociologie și Psihologie, UVT, lect. univ. dr. Melinda DINCĂ, Facultatea de Sociologie și Psihologie, UVT, iar discuția va fi moderată de lect. univ. dr. Emanuel COPILAȘ, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, UVT. Citeşte tot articolul


Televiziunea şi comunismul: „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983)” de Alexandru Matei

Într-un studiu amplu, bine documentat, Alexandru Matei analizează raportul dintre televiziune şi politic în perioada comunistă, mai exact, perioada ceauşistă. E vorba despre un subiect nu tocmai comod, având în vedere faptul că şi în prezent televiziunile sunt aservite intereselor diverselor trusturi media. S-ar putea spune, aşadar, că şi astăzi avem de-a face cu un mecanism de manipulare asemănător celui practicat în „epoca de aur” ceauşistă (propagandă, deformarea informaţiei, dezinformare etc.). Citeşte tot articolul

O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal – o bijuterie de carte pe care vrei s-o citești acum

Dacă nu ești cititor ocazional, care pune mâna pe o carte doar atunci când serialul preferat a intrat în pauza dintre sezoane sau când iubita amenință cu despărțirea dacă nu citești cartea asta (ceea ce e absolut ok, nu judec), ci, dimpotrivă, citești în orice circumstanțe, oriunde te afli, oricând, căutând constant să-ți potolești setea de lectură sau să-ți hrănești cât mai des posibil dependența de cărți, atunci volumul acesta, O singurătate prea zgomotoasă, este pentru tine. Este bijuteria de carte pe care vrei s-o citești acum. Cartea pentru care îți amâni ședința, sari peste prânz, faci noapte albă, suni la serviciu și spui că ai răcit, febră mare, dom'le, nu pot veni astăzi.  Citeşte tot articolul

1984, de George Orwell

1984 de George Orwell, a rămas de ani buni în topul distopiilor mele preferate, alături de Brave New World-ul lui Huxley și Lanark-ul lui Alasdair Gray. Există și o ecranizare (făcută chiar în 1984 – cartea a fost publicată în 1949, cu un an înainte de moartea autorului), nu vom vorbi însă deloc despre experiența cinematografică deoarece ea va fi trecut deja prin filtrul unui scenarist și regizor, iar în cazul acestei cărți este musai să trăiești tu, nemijlocit, toată oroarea. Dacă ai prins ceva din epoca Ceaușescu, ai trait-o oricum. Dacă te-ai născut un pic mai încoace, Orwell îți spune cum ar fi fost dacă ar fi fost un pic mai rău. Citeşte tot articolul

Istoria benzii desenate românești

Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu au reușit să alcătuiască o interesantă (și necesară, în cele din urmă) istorie a BD-ului românesc, o istorie de 272 de pagini, apărută la Editura Vellant, în 2010, care surprinde, după cum avertizează încă din titlu, evoluția benzii desenate românești în perioada 1891-2010.  În cele trei secțiuni ale volumului – Vârsta de aur (1891-1947), Socialism și benzi desenate (1948-1989), Banda desenată contemporană (1990-2010) –, se găsesc informații mai mult sau mai puțin inedite despre diversele publicații care au găzduit de-a lungul timpului bandă desenată, dar și despre autorii de BD. Astfel, nostalgicii unor reviste ca Licurici, Cutezătorii, Arici pogonici, Luminița sau Pif vor fi, din acest punct de vedere, pe deplin satisfăcuți. Citeşte tot articolul

Awra Amba – o mică utopie etiopiană

Într-o țară ca Etiopia, tradiționalistă, săracă și profund religioasă, existența unei comunități ca cea din Awra Amba pare de domeniul fantasticului. Awra Amba este un mic sat cu mai puțin de 400 de locuitori, în nordul Etiopiei, în apropiere de Bahir Dar. De departe, pare la fel ca celelalte. Când te apropii însă, observi că nici un copil nu vine alergând spre tine să-ți ceară bani, vezi bărbați care cos și femei la câmp și nu poți să nu observi curățenia contrastantă cu toate celelalte locuri în care ai fost. Și nici nu vezi nici o biserică, moschee sau vreun simbol religios. În schimb, remarci biblioteca din centrul satului. Citeşte tot articolul

Despre absurd, singurătate şi moarte în „Generalul armatei moarte” de Ismail Kadare

În 1963 Ismail Kadare devenea cunoscut datorită unui singur roman, Generalul armatei moarte. Deşi cu un stagiu la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, se poate spune că Ismail Kadare, prin stilul său, nu aparţine realismului socialist. El însuşi mărturiseşte, într-un interviu acordat lui Alain Bosquet, că a scris romanul Generalul armatei moarte într-o notă opusă acelui curent literar „realist” implementat de puterea moscovită începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea,  în toate ţările comuniste: Citeşte tot articolul