Într-o țară ca Etiopia, tradiționalistă, săracă și profund religioasă, existența unei comunități ca cea din Awra Amba pare de domeniul fantasticului. Awra Amba este un mic sat cu mai puțin de 400 de locuitori, în nordul Etiopiei, în apropiere de Bahir Dar. De departe, pare la fel ca celelalte. Când te apropii însă, observi că nici un copil nu vine alergând spre tine să-ți ceară bani, vezi bărbați care cos și femei la câmp și nu poți să nu observi curățenia contrastantă cu toate celelalte locuri în care ai fost. Și nici nu vezi nici o biserică, moschee sau vreun simbol religios. În schimb, remarci biblioteca din centrul satului.

Ce se întâmplă aici? Să-l cunoaștem pe Zumra Nuru. Din istoria oficială a comunității, aflăm că de când era mic Zumra își punea tot felul de întrebări despre lume și societate. “El nu-și amintește, dar ne-a povestit mama lui că încă de la patru ani avea ideile astea” ne spune ghidul.

aa3

Zumra Nuru, fondatorul Awra Amba

 

De mic copil, Zumra vorbea despre egalitate între bărbați și femei, despre grija pe care trebuie să o oferim celorlalți, despre raporturile de putere din societate, despre nedreptăți și drepturi. Toți îl considerau nebun, așa că o perioadă a fugit în junglă, până a întâlnit câțiva oameni care-i împărtășeau ideile, împreună cu care a fondat Awra Amba, comunitatea care îi urmează învățăturile. E un loc unde nu se vorbește urât, nu se face rău, unde nu ai voie să bei alcool sau să fumezi.

DSC05113 copy

Sunt cinci principii de bază ale comunității: egalitatea între femei și bărbați, drepturile copiilor, asistență socială pentru bătrâni sau bolnavi, a nu le face rău altora și a nu vorbi urât cu ei, acceptarea celorlalți.

DSC05101 copy

 

În timpului regimului dictatorial al dergilor, comunitatea a avut mult de suferit, fiind prigonită, pedepsită și trimisă spre o zonă săracă și plină de malarie a Etiopiei. Acum, cel puțin la nivel oficial, relațiile sunt bune cu autoritățile. La nivel practic însă, comunitatea din Awra Amba întâmpină încă destule dificultăți, mai ales din partea vecinilor care nu prea înțeleg ce-i cu modelul ăsta social complet diferit de al lor.

DSC05087 copy

Sună SF? Un pic. Sună a sectă? Un pic. Sună a comunism? Un pic. La fața locului însă, lucrurile păreau firești, așezate, fără vreun cult exagerat al personalității și fără autoiluzionări prea mari. E un fel de kibutz dacă vreți.

În condițiile în care mai mult de jumătate din populația Etiopiei este analfabetă, în Awra Amba toată lumea știe să scrie și să citească. Toată lumea cu excepția surprinzătoare și notabilă a fondatorului, cel care a primit titlul de doctor de la universitatea din Addis Ababa pentru ideile sale deși nu știa să scrie. Un  alt exemplu mic, pe lângă cele date mai sus, este faptul că e singurul loc din Etiopia unde nu există faranji prices (prețuri umflate special pentru turiști).

DSC05094 copy

Cât despre bibliotecă, are foarte multe cărți educaționale, de la manuale de engleză la atlase, cărți de biologie, medicină, tehnică. Am văzut și multe cărți de literatură, o parte din ele donate, probabil, de turiștii care vizitează satul. Ba mai mult decât atât, aveau și câteva calculatoare!

DSC05097 copy

Awra Amba are o grădiniță (de care se ocupă membrii comunității) și o școală (cu profesori trimiși de stat). Încă de la grădiniță copiii învață etică și drepturile omului (!), de mici înțeleg că nu e bine să furi, să faci rău altcuiva și că este important să te gândești la ceilalți.

Este o comunitate deschisă, oricine poate intra și poate ieși când vrea. Există o diferențiere între membrii comunității, răspândiți peste tot în lume, adică aceia care împărtășesc aceleași principii – chiar am văzut acolo un panou cu copii din sat ce au ajuns la diverse universități și trăiesc prin toate colțurile lumii – și cei care locuiesc acolo, care fac parte din “cooperativă”.

DSC05103 copy

Practic, oamenii de acolo muncesc pentru comunitate dar și pentru ei. Există un fond comun (rezultat, de exemplu, din vânzarea țesăturilor), care se împarte anual la toți membrii comunității. Pe lângă acești bani, fiecare poate avea și venituri suplimentare private, din ce mai face el pe lângă.

L-am întrebat pe ghid ce se întâmplă atunci când cineva încalcă principiile comunității. Mi-a explicat că ei nu cred în pedeapsă ci în invățare, că vinovatul nu este pedepsit dar este cumva supus rușinii față de ceilalți și că, în cazuri extreme, este dat afară.

DSC05111 copy

Awra Amba mi s-a părut un model perfect funcțional pentru o comunitate mică și săracă cum sunt toate satele din Etiopia. Deși este sărăcie, diferența dintre Awra Amba și alte sate etiopiene prin care am fost este foarte mare și reflectă principiile comunității. Este remarcabil că satul reușește să se susțină singur prin munca celor din comunitate și că principiile pe care se bazează nu sunt doar corecte, ci și puse exemplar în practică.

DSC05118 copy

Este un model reducționist? Mie așa mi s-a părut, aveam senzația că refuză și exclude lucruri profund umane, de la conflicte interioare și exterioare, emoții puternice (de exemplu, când moare cineva, imediat după înmormântare, familia merge înapoi la muncă. Și încă ceva din pliantul de prezentare care mi-a dat fiori: “People may burst into tears. But there is no extreme mourning since it brings additional harm”) sau individualism și că standardizează destul de mult. Dar asta e o părere din avion a cuiva care a stat două ore acolo și a citit apoi mai multe pe net.

Se poate aplica exact același model la o scară mai mare? Probabil că nu. Dar este o bază morală și principială solidă și sănătoasă pe care se poate construi mai departe. Aș fi vrut să văd deschiderea și toleranța celor din Awra Amba și în alte sate africane sau în România.

http://youtu.be/Out5aigb5Ls

Mai multe despre Awra Amba – aici, aici, aici sau aici.

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


2 comentarii
  1. AvatarVicentiu

    Foarte interesant articolul,felicitari!
    E surprinzator cum o comunitate a gasit o cale extrem de diferita de cea a societatii in care traieste sa iasa din saracie si sa dezvolte o cultura proprie intr-un timp atat de scurt.
    La intrebarea ta “Este un model reducționist?” eu as spune ca nu,este doar unul adaptat,un model din care au fost eliminate orice preocupari ce le-ar estompa/incetini prosperitatea;de aici si fraza din pliant.
    Am fost curios sa stiu parerea lor despre spiritualitate,in scurta inregistrare o membra a comunitatii spune:”Where does God exist?We know for shure that he is everywhere.Is God only confined to churches?”.E ceva ce noi am uitat si din pacate il identificam pe Dumnezeu cu institutia bisericeasca.Nu as putea spune ca la polul opus, insa din pacate,in Romania,numarul crescut de lacasuri de cult spune multe despre nivelul nostru cultural.

    Reply
  2. Cristina FoarfăCristina Foarfă Post author

    Da, funcționează perfect în comunități mici, mă tem că la scară mai mare ar fi imposibil în forma asta. Ceea ce ziceam e că mi s-a părut că încercă un pic cam mult să controleze emoțiile și că pun comunitatea mult, mult deasupra individului. Și da, numărul mare de biserici de la noi, construite fără nici un discernământ, spune foarte multe nu doar despre nivelul cultural, ci se despre cel social sau politic. Chiar ieri citeam o știre că bor-ul a dat în judecată locuitorii dintr-un cartier pentru că nu și-au dat acordul să fie construită o biserică pe spațiul verde dintre blocuri…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *