„Frumuseţea fantastică a lumii e hrana melancoliei noastre.” Avem aici o frază care ar putea contrage întrega substanță a celei mai recente cărți scrise de Mircea Cărtărescu. Pasajul e din Jurnalul publicat anul trecut și, deși fibra Solenoidului e cea decantată, fire din Melancolia pot fi anticipate încă de atunci. Citeşte tot articolul
Miercuri, 18 aprilie, ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cișmigiu va fi gazda unei discuții-eveniment despre ediția spaniolă a romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu, publicată la editura madrilenă Impedimenta la scurt timp după apariția în limba română, în traducerea lui Marian Ochoa de Eribe, cu o postfață semnată de criticul literar Marius Chivu. Aflat deja la a doua ediție, Solenoide a fost extrem de bine primit de critica literară și de presa culturală spaniolă și sud-americană, fiind desemnată cea mai bună carte din 2017 în La Vanguardia, El Periódico, The New York Times en español, bucurându-se de cronici entuziaste în numeroase alte publicații: Citeşte tot articolul
Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul
„Pentru a putea juca acest fantast şah, trebuie uitate regulie, trebuie reinventată atât tabla de şah, cât şi forţele care pun piesele în mişcare.” – Bogdan-Alexandru Stănescu, „O carte în dezbatere: Solenoid”, în Observator Cultural, nr. 552 (810), 18-24 februarie 2016
Aşa să stea oare lucrurile? Pentru fiecare oraş necunoscut pe care îl străbatem avem nevoie, de regulă, de o hartă. Locurile în care vrem să ajungem nu sunt întotdeauna accesibile sau uşor de găsit. Privită în întregul ei, harta pare simplă, iar indicaţiile, precise. Odată ajunşi în proximitatea destinaţiei noastre, aflându-ne deci la nivelul zero, în miezul lumii pe care cu doar câteva clipe în urmă o priveam de deasupra, nimic din ceea ce vedem în jur nu mai seamănă cu harta care părea atât de simplă. Citeşte tot articolul
