demonul amiezii andrew solomon

Cartea lui Andrew Solomon, Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei, este copleșitoare. Te cufunzi complet în ea, îți pui întrebări asupra propriilor experiențe, empatizezi atât cât poți cu o suferință pe care o înțelegi până la un punct. În cele 600 de pagini, Andrew Solomon întoarce depresia pe toate părțile și, cel mai impresionant lucru, o face pornind de la experiența personală.

Aceasta nu este o cronică a cărții. Nici n-ar avea cum, nu am pregătirea și nici experiența necesare. Își propune să fie un punct de plecare pentru a vă face să citiți cartea și să priviți depresia cu alți ochi. Într-un eseu foarte personal, Andrew Solomon jonglează aici cu psihologie, medicină, farmacie, povestește în detaliu episode crunte de depresie ale sale și ale apropiaților și îi face istoria culturală. Perspectivele lui sunt multiple, vorbește de lucruri la care nu te-ai fi gândit și o face cu eleganță, umanitate și căldură. Pune depresia în legătură cu clasele sociale, cu istoria, cu mentalitățile, cu cultura, cu dependența, ba chiar discută și pozițiile politice legate de acest subiect.

Cartea a apărut în 2001 și a fost tradusă foarte recent la Humanitas. A fost printre textele finalistele pentru Pulitzer, a câștigat National Book Award în SUA și a fost tradusă în peste 20 de limbi. Un adevărat fenomen cu care foarte multă lume a rezonat, datorită subiectului sensibil, de multe ori ascuns sau neasumat.

Cine este Andrew Solomon

De la prima conferință TED pe care am văzut-o, Andrew Solomon m-a fascinat. Cu un aer de dandy, aristocratic, cu un discurs hipnotizant, Andrew Solomon îți dă impresia unui om ale cărui vorbe au profunzime.

Născut într-o familie bogată, lui Andrew Solomon, spune chiar el, nu i-a lipsit nimic. A fost mereu într-o poziție privilegiată, a obținut ce a vrut, a mers la cele mai bune școli, a avut experiențe bogate, prieteni, familie alături de el, a călătorit mult și a avut mereu un cerc social interesant. Pentru cei care cred că depresia este provocată doar de cauze exterioare, acest lucru poate părea uimitor sau cel mult un moft. Tocmai despre complexitatea depresiei vorbește Andrew Solomon în carte.

Homosexual, Andrew Solomon a avut probleme cu asumarea propriei sexualități, a căutat și a experimentat, spune el, orice. Într-o altă carte a sa,  Far from the Tree: Parents, Children, and the Search for Identity, reconsideră ideea de familie, discutând deschis despre tabu-urile și prejudecățile legate de familie, despre tipurile moderne de familie și despre noile relații.

Un episod marcant din viața lui, despre care vorbește și în carte, este boala mamei sale. Suferind de cancer, îi observă decăderea, dispariția treptată pentru ca, în final, să îi fie alături atunci când ea a ales eutanasia, încălcând legea, dar ajutând-o să-și împlinească dorința de a muri. Totul este descris într-un eseu emoționant pentru The New Yorker pe care îl puteți citi aici.

Împreună cu partenerul lui, au un copil născut de o mamă purtătoare. În același timp, partenerul lui este tatăl biologic a doi copii, un băiețel și o fetiță, unei familii de lesbiene și Andrew este tatăl biologic al unei fetițe făcute cu o prietenă care dorea să aibă copii. Complicat? Citiți cât de frumos și complex explică el totul și înțelegi că regulile despre ce înțelegem în mod tradițional prin familie nu se aplică oricum, oricând și cu rigiditate. Despre familia lui modernă, extinsă, cu relații complicate, citiți un eseu fascinant aici.

Mai multe vedeți în conferințele TED de mai jos, atât despre depresie, cât și despre familie, unde, cu atâta sinceritate, domnul Solomon vorbește despre sine și despre convingerile sale.

Despre Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei

 

Dacă ești depresiv, citirea cărții te face să-ți dai seama cum funcționează mecanismele depresiei, la ce să te aștepți, îți dă informații detaliate despre medicație, ce pastile funcționează și cum, ce efecte adverse au și ce înseamnă din punct de vedere fiziologic depresia.

Dacă ai lângă tine o persoană depresivă, cartea asta te ajută s-o înțelegi mai bine, îți arată cum să reacționezi în situațiile critice (deși, spune chiar el, nu există o rețetă universală) și te învață să nu mai minimizezi depresia. Uneori avem tendința de a minimiza depresiile altora, de a le pune în seama diverșilor factori, de a le considera un moft sua ceva trecător. Despresia este un stigmat și cei care merg la psiholog sau psihiatru sunt nu de puține ori considerați nebuni. Ne e greu să oferim empatie atunci când nu înțelegem. Andrew Solomon demontează miturile și prejudecățile privind depresia și-ți arată cât de serioasă e.

Pe mine m-a făcut, de exemplu, să-mi dau seama că n-am avut episoade depresive serioase, așa cum credeam, dar am realizat cât de atentă trebuie să fiu pentru a le conștientiza din primele faze și a încerca să nu le las să crească și a căuta ajutor. Citind descrierile detaliate ale stărilor de acolo, mi-am dat seama cât de cumplit e să nu te poți ridica săptămâni întregi din pat, să nu poți mânca, să ai nevoie de ajutor pentru cele mai simple lucruri, să te gândești permanent la sinucidere (el chiar spune că, contar miturilor, cei care vorbesc despre sinucidere sunt predispuși să o facă iar cei care au încercat tind să repete) și să nu poți controla pe termen lung deloc ce se întâmplă cu tine.

Cartea nu are tonul didactic al unui volum de psihologie, nici cel științific al unuia de medicină, dar nici afectarea unei mărturisiri personale. Andrew Solomon le-a echilibrat perfect. Iar ceea ce este cu adevărat impresionant este sinceritatea lui Andrew Solomon, care se expune complet, povestind în amănunt episoade foarte intime, întâmplări jenante (ca atunci când face sex la întâmplare cu bărbați în parcuri pentru a se contamina cu HIV), gânduri dificil de acceptat față de tine însuți dar față de alții, momente de introspecție adâncă sau episoade pe care nu mulți le recunosc public (consumul de droguri de exemplu). Devine vulnerabil în fața cititorului, cu imaginea unui om care nu are nimic de pierdut, dar care își dorește să-i ajute pe alții să nu treacă prin ce-a trecut el sau, dacă trec, să înțeleagă ce se întâmplă cu ei.

E o zonă a nisipurilor mișcătoare depresia, unde nici un pas nu e sigur și unde te scufunzi încet. Cartea e impresionantă tocmai prin profunzimea cu care tratează depresia, jonglând mereu cu planurile, și e dureroasă pentru că-ți arată în față, fără exagerări dar fără ascunzișuri, ce înseamnă de fapt boala asta teribilă. Iar când vine vorba de tratamente extreme, ca electroșocurile sau chiar operații pe creier, te trec fiorii.

Depresia e o vulnerabilitate genetică, spune Solomon, care adeseori este amplificată de evenimentele exterioare. Depresia nu e tristețe, nu e oboseală, nu e melancolie, nu e anxietate. Ele pot fi parte din ea dar depresia este ceva mult mai complex. Predispoziția există însă și e o întreagă discuție în carte despre depresia la oamenii săraci. În cazul lor, tindem să punem depresia pe seama lipsurilor, să nu o tratăm corespunzător, cinvinși că dacă se rezolvă presupusa cauză, dispar consecințele. Boala minții e o boală reală, spune el, cu efecte asupra corpului, pe care le descrie în detalii greu de suportat. Cum se aplică regulile chimie unui lucru atât de nebulos ca starea de spirit?

Citate din Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei

 

Mai mult decât orice v-aș putea spune eu despre carte vă spune textul în sine. Am ales câteva citate pentru a vedea cum scrie Andrew Solomon și de ce cartea asta este o lectură atât de intensă.

“Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi făpturi care iubesc, trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării din cauza unei pierderi, iar depresia e mecanismul acelei disperări.”

“Depresia crescuse în mine ca vița care cucerise copacul; mă secătuia și se înfășurase în jurul meu, hâdă, mai vie decât mine.”

“E prea adesea o calitate a fericirii faptul că-i simț în fiecare clipă fragilitatea, în vreme ce depresia, când ești în miezul ei, pare o stare care n-o să treacă niciodată.”

“Mai bine trăiesc mereu în ceața tristeții decât să renunț la capacitatea de a simți durere. Dar durerea nu este depresie acută; iubești și ești iubit cu mare durere, și ești viu trăind asta”.

“Când te confrunți cu lumi cu lumi în care adversitatea este norma, vezi cum se modifică hotarele dintre gândul corect că viața e grea și starea de depresie”.

“Opusul depresiei nu e fericirea, ci vitalitatea.”

“Aceasta este, poate, cea mai mare revelație pe care am avut-o: nu faptul că depresia e fascinantă, ci că oamenii care o au pot să devină fascinanți datorită ei.”

“Tendința de suicid poate fi un simptom al depresiei; poate fi și un factor de ameliorare. Gândul de sinucidere te poate face să treci prin depresie. Mă aștept să trăiesc mai departe câtă vreme pot să dau sau să primesc ceva mai bun decât durerea, dar u făgăduiesc că n-o să mă omor niciodată. Nimic nu mă îngrozește mai tare decât gândul că aș putea, la un moment dat, să-mi pierd capacitatea de a mă sinucide.”

“Depresia o taie de-a curmezișul, peste limitele de clasă, tratamentele depresiei însă nu. Aceasta înseamnă că cei mai mulți dintre oamenii care sunt săraci și depresivi rămân săraci și depresivi; de fapt, cu cât rămân mai mult săraci și depresivi, cu atât devin mai săraci și mai depresivi. Sărăcia e deprimantă, iar depresia sărăcește, ducând la disfuncții și izolare. Umilința sărăciei este o relație pasivă cu soarta, o stare în care oamenii cu putere evident mai mare apelează imediat la tratament.”

“Etalonul nostru, ca ființe umane, nu este realitatea.”

 

 

Andrew Solomon în România

M-am bucurat foarte mult când am aflat că Andrew Solomon vine în România. Sunt convinsă că întâlnirile cu el vor fi exrtaordinare și că sunt experiențe pe care nu le puteți rata.

Lansarea cărții Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei la Librăria Humanitas – 13 iunie

Vor participa: Andrew Solomon, Mircea Cărtărescu, Leslie Hawke, Corina Şuteu şi Vlad Mixich

Detalii aici

Conferință Andrew Solomon la BCU – 14 iunie

Detalii aici

Discuție Andrew Solomon – Mircea Cărtărescu organizată de Dilema Veche – 17 iunie

Andrew Solomon în dialog cu Mircea Cărtărescu, cel care i-a scris și o minunată prefață la carte, povestind întâlnirea lor de la New York și multe altele.

Detalii aici

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


3 comentarii
  1. Pingback: Demonul amiezii. O anatomie a depresiei | LibroCinemaTrix

  2. Pingback: De la lume adunate | Pentru perfectionisti

  3. Pingback: Demonul amiezii – its a must read book! | Ionelia Iftimie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *