Lucy Beresford-Knox este Rights Manager la Penguin Books, în Marea Britanie. Se ocupă de vânzarea de drepturi conexe – traducere, serializare – pentru mai multe țări din Europa de Est, inclusiv România. La noi, Penguin e reprezentată de douăzeci de ani de Simona Kessler și, de trei ani, persoana responsabilă pentru România este Lucy. Prin ea vin, deci, titlurile faine de la Penguin. Am întrebat-o pe Lucy Beresford-Knox ce înseamnă să lucrezi la o editură atât de mare ca Penguin ca Rights Manager, ce implică job-ul ei, ce înseamnă succesul internațional al unei cărți sau cum percepe tendințele pe piețele pe care lucrează.
For the english version, please click here
Cum arată o zi de lucru normală din viața unui Rights Manager la Penguin Books Ltd UK?
Cel mai frumos lucru legat de meseria mea este diversitatea, depinde mereu de momentul din an sau de cărțile la care lucrez. Vând drepturile Penguin către edituri din toată Europa de Est și către ziare din Marea Britanie. Lista Penguin este atât de mare încât este întotdeauna ceva nou și provocator la care să lucrez. În afară de târgurile de carte și de călătoriile de vânzări (care sunt pline de întâlniri pentru a promova titlurile), îmi petrec cele mai multe zile la birou – o zi obișnuită poate include o întâlnire cu editorii Penguin pentru a discuta ce titluri să mai achiziționăm sau discutarea strategiei de vânzare de drepturi pentru anumite titluri importante. Îmi petrec timpul analizând cărți sau discutând contracte cu subagenți sau cu publisheri internaționali și monitorizez publicarea cărților în țările cu care lucrez. Mă întâlnesc adesea și cu jurnaliști sau cu vânători de talente literare pentru a discuta despre titlurile noi și a fi la curent cu trendurile din industrie (cele mai bune întâlniri au loc la prânz sau la cafea!).
Care sunt cele mai frumoase părți ale job-ului tău?
Fără îndoială, cea mai bun lucru la job-ul meu este lectura cărților noi, apoi faptul că discut cu publisherii despre ele. Cel mai frumos e cazul în care cărțile noi aprins imaginația oamenilor și stabilim deal-urile de traducere în doar câteva săptămâni de la achiziționarea unui titlu fabulos. Este extraordinar să fii parte din succesul internațional al unui debutant, să găsești edituri partenere în toată lumea înainte ca o carte să fie publicată. Să-i dai vești bune unui autor este minunat.
Dar cele mai dificile?
Asigurarea celor mai bune condiții contractuale pentru autori necesită negocieri atente și poate fi plină de surprize uneori. Este dezamăgitor când văd că o carte pe care o iubesc nu-și găsește locul pe plan internațional sau că sunt întârzieri cu publicarea. Sunt vești proaste pe care trebuie să i le spui autorului. Toți publisherii au deadline-uri diferite și e dificil de negociat când lucrezi, de exemplu, la o lansare de carte simultană în mai multe țări sau când discuți cu un ziar.
Care sunt calitățile, abilitățile și pregătirea de care e nevoie pentru un astfel de job?
Am început să lucrez în publishing după ce am absolvit istoria și am început ca asistent de echipă. Mai mult decât orice, ca în toate job-urile din domeniul acesta, trebuie să iubești cărțile și lectura, pentru că întotdeauna ai de-a face cu titluri noi pe care să le citești. O memorie bună este, de asemenea, un plus, pentru când promovezi și vinzi un întreg catalog la un târg de carte. Pentru a lucra în vânzarea de drepturi, e nevoie să fii sociabil, încrezător și să construiești ușor relațiile cu publisherii, să promovezi cărțile printre editori și să obții cel mai bun contract pentru un autor.
Văzută din afară și luând în considerare titlurile vândute aici, cum este piața editorială din România?
România este o piață cu adevărat interesantă, deși foarte diferită de ce văd în Marea Britanie. Sunt mai puține edituri și văd o luptă prin care ele încearcă să atingă o piață consistentă printr-un număr redus de librării. Portofoliile editurilor sunt însă distincte, ceea ce înseamnă o competiție mai mică pentru bestseller-uri, spre deosebire de alte țări europene, dar înseamnă și că fiecare editură își știe foarte bine publicul. Fiind o piață relativ nouă, e nevoie uneori de prudență, dar bestseller-urile internaționale au tendința să-și găsească locul la o editură de aici オンライン カジノ și există posibilitatea pentru scriitori individuali să intre pe listele editurilor, ceea ce e extraordinar.
A fost vreo carte al cărei succes internațional te-a luat prin surpindere?
Asta este o surpriză extraordinară! Cel mai recent am avut suces cu o autoare britanică minunată, Nina Stibbe. Prima ei carte, care a avut un succes viral în Marea Britanie, este o colecție fabuloasă de scrisori de când era dădacă în Londra în 1980 și sunt aur curat, foarte amuzante. Deși foarte adâncită în “britanicitate”, scriitura ei este atât de fermecătoare încât chiar a atins niște corzi la nivel internațional. Primul ei roman, Man at the Helm, care are ecouri din Sue Townsend și Dodie Smith, s-a vândut în multe țări, o surpriză la prima vedere dacă luăm în considerare că acțiunea se petrece în Anglia rurală. E minunat să vezi că forța scriiturii și dialogurile inteligente, comice au făcut din această autoare un succes internațional.
Îți poți da seama de la început că o carte va avea succes în mai multe țări? Care ar fi semnele?
Nu poți prezice întotdeauna ce va avea succes, dar sunt câteva lucruri care-i dau unei cărți un potențial internațional – ficțiunea cu un concept puternic în centru e întotdeauna ușor de vândut, ajunge la “grupurile de cititori”, aceia care apreciază o lectură provocatoare și cărora le place s-o discute cu prietenii – e ceva întâlnit pe toate piețele.
Când vorbim de non-fiction, cărțile care oferă o altă perspectivă pe un subiect popular au un potențial mare, la fel și figurile recunoscute internațional sau cele care, pur și simplu, au o poveste bună de spus. Autorii cu un profil media la nivel internațional aduc cu ei un potențial mare de marketing, dar o scriitură bună este foarte importantă, bineînțeles.
Ai remarcat anumite particularități în ceea ce privește succes într-o regiune sau alta? De exemplu, ce merge în Europa de Est?
Fiecare țară are gusturile ei distincte, de aceea este necesar să călătoresc în fiecare, mai ales că piețele se schimbă constant. Este probabil ca titlurile care s-au vândut în mai mult de cinci regiuni să-și găsească locul chiar și pe piețele mai dificile, dar sunt și alte trenduri – ficțiunea ce îmbină literarul cu comercialul funcționează bine acum, în timp ce ficțiunea erotică nu mai merge. Istoria și titlurile serioase de non-ficțiune, în special când vorbim de autori respectați, se vând bine în prezent în Europa de Est, în special în Polonia. Lucrurile se schimbă permanent și caut mereu oportunități să aduc tipuri noi de cărți pe piețele cu care lucrez.
Cât de frecvent călătorești pentru a participa la evenimente, întâlniri sau a stabili noi contacte? Ne poți povesti un moment special/amuzant din timpul călătoriilor?
Merg la Frankfurt în fiecare an să mă întâlnesc cu publisherii la târgul de carte, cu care mă întâlnesc și la Târgul de Carte de la Londra. În afară de asta, în fiecare an merg în țări din Europa de Est pentru a mă întâlni cu publisherii la ei la birou și a le vinde titlurile noastre. Contează foarte mult pentru a înțelege cum funcționează industria în fiecare țară și e bine să văd tot portofoliul unei edituri. De asemenea, mă distrez foarte bine! Cel mai recent am fost în București pentru câteva întâlniri și m-am simțit tare bine. Am ajuns în ziua alegerilor, așa că în ziua următoare încercam să discut despre cărți în întâlniri… și toți ceilalți voiau să vorbească despre politică! Pe de altă parte, am învățat multe despre politica din România ceea ce nu poate fi decât un lucru bun.
Mă gândesc că ți-ai ales job-ul dintr-o mare dragoste pentru cărți. Poți să-mi spui ce îți place să citești?
Bineînțeles, iubesc cărțile și clar acesta e motivul pentru care lucrez în publishing. Citesc tot felul de lucruri, depinde mult de starea mea și de momentul din an. Când sunt în vacanță, citesc romane de mister și aventură – cel mai recent, am citit The Cuckoo”s Calling de Robert Galbraith, o carte perfectă pentru plajă. Tot recent, mi-a plăcut mult Man at the Helm, de Nina Stibbe, Em și Big Hoom, de Jerry Pinto, dar și romanele istorice absolut minunate, scrise de Elizabeth Fremantle – toate sunt atmosferice în felul lor, au povești extraordinare și au suflet. Iubesc istoria, muzica și actualitatea așa că, atunci când citesc non-ficțiune, e legată de unul dintre cele trei domenii. Totuși, s that a Fish in Your Ear?, de David Bellos, e una dintre preferatele mele – e despre arta traducerii ceea ce, pentru cineva din domeniul meu, e fascinant.
