Te-ai gândit vreodată la cum o să fie lumea după ce mori? Nu la 10-20-50-100 de ani după, ci la un mileniu, două sau chiar douăzeci și trei. Ce se va întâmpla cu oamenii? Cu planeta? Vom muri într-un scenariu apocaliptic? Vom coloniza Marte? Sau vom distruge pământul înainte sa apucăm să ne mai uităm și la stele, fără să știm dacă suntem singuri în Univers?
Mike Resnick ne propune un scenariu departe de apocaliptic și aproape de eroic: omul ca rasă dominantă în galaxie, omul drept cuceritor al unei felii considerabile de cosmos.
Personajele principale ale poveștii Seven Views of Olduvai Gorge sunt câțiva arheologi extratereștri veniți pe Pământ să studieze locul în care rasa noastră a pășit bariera dintre animal și om, leagănul umanității, canionul Olduvai din Tanzania, unde acum 2 milioane de ani licărea prima dată o sclipire de inteligență în ochii unei maimuțe și unde acum 200.000 de ani apărea homo sapiens.
Două sute de mii de ani și vreo 23 de milenii mai târziu, când maimuța antropoidă din străfundul Africii va fi devenit stăpânul galaxiei, câțiva ciudați arheologi mișună prin praful Olduvai-ului, în căutare de istorie. Cel mai important dintre aceștia este un senzitiv de nivelul patru (o traducere aproximativă a sintagmei Fourth Level Feeler), care poate asimila obiecte și, odată cu ele, istoria lor completă, ca și cum el însuși ar retrăi-o.
canionul Olduvai din Africa, click pe imagine pentru a vedea unde am făcut primii pași pe picioarele din spate
Astfel, titlul nuvelei lui Resnick s-ar putea traduce “Șapte viziuni din canionul Olduvai“, iar subtitlul ar putea fi “mărirea și căderea omului”.
Sună a contradicție în termeni – ce cădere, dacă omul ajunge să conducă galaxia? Cele șapte viziuni nu ne arată ce fapte mărețe face omul după ce părăsește această planetă, ci cum își dă arama de rasă superioară pe față, dovedindu-se pe parcursul existenței sale agresiv, crud, dominant, dispus să își pună în lanțuri proprii semeni, arogant, belicos… un barbar colonial.
Timpurile prin care suntem trecuți de senzitiv, pe măsură ce asimilează artefactele dezgropate din străfundurile leagănului “civilizației”, Olduvai, sunt:
– un timp imemorial când un alt grup de extraterești studiază plini de curiozitate niște maimuțe pe o planetă nepopulată cu alte forme superioare de viață.
– cândva în jurul secolelor 16-17, în timpul epocii comerțului cu sclavi în Africa și colonialismului Britanic.
– începutul secolului 20, când arheologii Louis și Mary Leakey au făcut primele descoperiri în canionul Olduvai.
– 2013, la un safari prin Africa, o vreme nu atât de îndepărtată, dar prin care transpare deja un viitor sumbru al planetei pe care animalele sunt atât de rare încât turistul se bucură și dacă vede o șopârlă.
– un timp neelucidat, în care greșelile chimice și deșeurile toxice ale contemporanilor noștri revin la viață din adâncurile unde au fost îngropate.
– o vreme din viitor, în care aerul este irespirabil, planeta arsă, și ultimul om de pe pământ este un războinic maasai înfășurat într-o shuka roșie, privind cum pleacă și ultima navă cu pământeni către Noul Kilimanjaro.
– …surpriză.
Pe care o puteți afla citind singuri zguduitoarea viziune a viitorului și trecutului omului pe Pământ – nuvela Seven Views of Olduvai Gorge se găsește integral, online, în engleză, aici. Chiar dacă lectura ei va fi relativ scurtă, efectele acestui science fiction vizionar în trecut vor fi de lungă durată, trimițându-vă cu gândul în timp, înainte, înapoi și în lumile paralele ale universului.
Este fascinant, trecând acum de la fondul nuvelei la formă, cum în doar 50 de pagini Mike Resnick reușește să fie scriitor SF, antropolog, etnolog, arheolog, narator, istoric și vizionar, într-o atât de compactă și plină de înțelesuri bucățică de literatură.
…
Mike Resnick este un foarte prolific autor de science fiction – a scris 60 de romane și nenumărate nuvele, a câștigat deja (sau deocamdată) de 5 ori premiul Hugo. De asemenea, în anii tinereții a scris vreo 200 de romane pentru adulți – sub pseudonim.
Nuvela Seven Views of Olduvai Gorge a câștigat Nebula Award (1994) și Hugo Award (1995).
