Tag: nuvela

O nuvelă de Charlie Chaplin

Știați că Charlie Chaplin a scris, pe când avea 59 de ani, o nuvelă? Se numește “Footlights” (Luminile rampei), a fost scrisă în 1948 și a stat la baza filmului din 1952 “Limelight”, considerat ultimul lui film mare. Manuscrisul a fost recondiționat de către biograful lui Charlie Chaplin, David Robinson, împreună cu cercetători de la Cineteca di Bologna - un institut italian specializat în restaurare de filme - după mai multe schițe găsite în arhiva personală a actorului din Elveția (familia lui Chaplin i-a autorizat pe aceștia încă din 2002 să digitalizeze documentele din arhivă). Citeşte tot articolul

Film: ”Domnișoara Christina” – adaptare cinematografică după nuvela lui Mircea Eliade

Nu am avut niciun fel de așteptare atunci când am mers cuminte la cinematograf să văd cea mai recentă ecranizare a uneia dintre nuvelele lui Mircea Eliade, Domnișoara Christina (prezentată ca roman pe site-ul editurii Humanitas). Spun cea mai recentă pentru că se pare că a mai existat o adaptare cinematografică a aceleiași nuvele în 1992, în regia lui Viorel Sergovici, pe care nu am reușit însă să o văd. Însă pe mine m-a surprins pozitiv ce am văzut în acest film deja atât de blamat în presa românească. Și voi expune, printre rândurile ce urmează, argumentele mele. Citeşte tot articolul

Yasutaka Tsutsui, Fata care sărea prin timp – cartea și filmul

Yasutaka Tsutsui, unul dintre cei mai venerați autori de SF si weird fiction din Japonia, a fost tradus puțin - prea puțin - în limba engleză. Am vorbit deja despre el când v-am povestit Salmonella Men on Planet Porno, dar am auzit prima dată despre Tsutsui în contextul unui anime, The Girl Who Leapt Through Time, Fata care sărea prin timp, o adaptare a nuvelei omonime, Toki o Kakeru Shōjo, publicată de Yasutaka în 1967 și tradusă în limba engleză abia în 2011. Citeşte tot articolul

Impossible Dreams, Tim Pratt

Literatură despre lumi paralele și nesfârșitele lor posibilități în relitățile alternative s-a scris și se va mai scrie. În Impossible Dreams Tim Pratt și-a ales din acest univers de lucruri care se întâmplă în paralel cu alte infinite universuri de lucruri un subiect încântător în aparenta lui lipsă de importanță vitală - felul în care s-ar putea termina filmele în alte lumi. Citeşte tot articolul

Seven Views of Olduvai Gorge, de Mike Resnick

Te-ai gândit vreodată la cum o să fie lumea după ce mori? Nu la 10-20-50-100 de ani după, ci la un mileniu, două sau chiar douăzeci și trei. Ce se va întâmpla cu oamenii? Cu planeta? Vom muri într-un scenariu apocaliptic? Vom coloniza Marte? Sau vom distruge pământul înainte sa apucăm să ne mai uităm și la stele, fără să știm dacă suntem singuri în Univers? Citeşte tot articolul

Apocalipsa după Arturo Uslar Pietri: Câştigătorul

"Odată, lumea s-a terminat prin secetă şi ultimul martor i-a fost un bibliotecar". Citeam o antologie de proză scurtă şi tocmai terminasem o nuvelă fermecător de morbidă şi romantică de Garcia Marquez. N-am băgat de seamă că s-a schimbat autorul când am dat pagina şi am trecut la povestirea următoare. Citeşte tot articolul

Noua divinitate: maşinăria. Kafka, „Colonia penitenciară”

Dincolo de alegorie, distopiie ascund un realism mai puternic decît s-ar bănui, arătînd cît de mult s-a schimbat structura fiinţei umane. Birocraţia ce începea să capete dimensiuni monstruoase, dar şi o societate în degringoladă după un război devastator sînt aspecte ce trebuie căutate pentru a înţelege dezabuzarea şi sentimentul absurdului care transpar într-o scriere precum Colonia penitenciară a lui Kafka, publicată în 1919. Dezumanizarea poate atinge asemenea cote încît omul devine un simplu instrument care funcţionează după o serie de trăsături fixe, setat să acţioneze mecanic, fără să mai supună faptele unui proces de interiorizare. Totul se împarte, aşadar, în alb şi negru, iar modelul urmat este cel al maşinăriei. Omul modern a devenit el însuşi o maşină, spunea Réné Guénon în Criza lumii moderne, în această carte-lamento faţă de umanitatea pierdută. Citeşte tot articolul