Tag: yasunari kawabata

Yasunari Kawabata, „Povestiri de ținut în palmă” – un risipitor al nenumitului

Mici și rotunde. 103. Scrise între 1920 și 1970. De rostogolit în căușul minții. De citit pe nerăsuflate, efectele dizolvându-se însă molcom. Așa sunt povestirile lui Kawabata.

Eram obișnuită cu un Kawabata care scrie pe spații ample, aceste proze scurte și extrem de scurte din volumul Povestiri de ținut în palmă surprinzându-mă nu doar prin dimensiune, ci mai ales prin capacitatea de concentrare, adesea poetică, și de tăiere a intrigii, de suspendare abruptă a epicului. Citeşte tot articolul


Frumusețea, bătrânețea, moartea – „Frumoasele adormite”, de Yasunari Kawabata

Și în Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata face de nedespărțit frumusețea și întristarea. Scriitorul japonez își însufleţește protagonistul cu o uimitoare putere de observare și de transpunere lăuntrică a frumuseţii în stare pură. Doar că trăirile asociate contemplării sunt apăsătoare, căci plăcerea bătrânilor de a simți alături un trup cald de femeie frumoasă implică deopotrivă conștientizarea bătrâneții trupești și a morții. Senzualitate, candoare și amărăciune iremediabilă. Citeşte tot articolul


2015. Traducerile de pe raftul din față – Dana Jenaru

Iar mă uit în urmă la anul isprăvit și, ca de fiecare dată când mă întreb ce aș reciti, mă simt cu musca pe căciulă că n-am mistuit decât o parte din ce mi-ar fi plăcut, ca să nu zic din ce ar fi „trebuit”. Cum majoritatea cărților despre care am scris în 2015 au fost traduceri (în ciuda faptului că la fiecare început de an îmi propun să schimb proporțiile), mă voi limita și aici să amintesc traducerile preferate din 2015, cele care s-au așezat aproape de la sine pe raftul din față. Citeşte tot articolul

Zadarnic și frumos – despre Țara Zăpezilor, de Yasunari Kawabata

Frumusețe, vremelnicie, liniște, zădărnicie, căldură, sclipire, ademenire, fărâmițare, jocul ireal al realului - sunt doar o parte dintre cuvintele-așchii în jurul cărora se încheagă universul aparte al existenței din literatura lui Yasunari Kawabata. Un scriitor ce nu încetează a surprinde prin strania artă de a smulge din amestecul vieții fărâme de frumusețe ce sclipesc mai ales în timpul trecerii lor triste. Citeşte tot articolul

Yasunari Kawabata: efemerul între frumusețe și întristare

La Yasunari Kawabata e de găsit una dintre cele mai sugestive metafore ale vieţii: vînătoarea de licurici. În cadrul unui concurs, oamenii se întrec în a prinde strălucitoarele făpturi. Dintr-un turn se eliberează din cînd în cînd licurici, iar cînd se aprind, oamenii se străduiesc să-i prindă, înainte ca aceştia să atingă suprafaţa lacului. Viața - o cursă de pândă și de urmărire a efemerului. Citeşte tot articolul

Păpădiile – romanul nesfârșit al lui Yasunari Kawabata

Multă senzualitate și tandrețe e de găsit în romanele construite în jurul conceptului specific culturii japoneze tradiţionale – mono no awere –, potrivit căruia secretul vieţii constă în puterea de a vedea şi de a savura frumuseţea efemerului, de a putea simţi freamătul vieţii pe suprafaţa lucrurilor... Flori de cireș, păpădii, licurici, bătaia mereu alta a clopotelor care sunt menite să spele păcatele și emoțiile distructive, priviri şi suflete care se hrănesc cu frumuseţea „nimicurilor” trecătoare. Uimire, celebrare a vremelniciei și a hotarului absenței. Citeşte tot articolul

Seară japoneză dedicată scrierilor autobiografice semnate de Yasunari Kawabata

Joi, 22 ianuarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) va avea loc o dezbatere pornind de la două dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata, Jurnal de la şaisprezece ani şi Adolescentul, recent apărute în volum la editura Humanitas în colecţia Memorii/Jurnale. Invitaţii acestei seri sunt Simona Vasilache, critic literar, Sandra Istrate, profesor de limba japoneză şi specialist în civilizaţia japoneză, Liviu Ornea, matematician, critic de teatru şi un cititor pasionat al literaturii japoneze şi George Moise, scriitor. Dezbaterea va fi moderată de Şerban Georgescu, coordonator al Centrului de Studii Româno-Japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane Bucureşti. Citeşte tot articolul

Despre iubire, pasiune și incredibilul firesc al vieții / “Valsul florilor”, de Yasunari Kawabata

Imaginează-te plutind cu barca, printre nuferi și sălcii, pe o apă a cărei liniște perfectă anunță o furtună ce nu mai vine. Cam asta e senzația pe care o ai citind “Valsul florilor”, un volum cu povestiri de Yasunari Kawabata, apărut de curând la Humanitas în traducerea Corneliei Daniela Lupșă. Toate cele nouă povestiri anunță drame, pasiuni răscolitoare, răsturnări de situații, însă nimic din toate acestea nu se întâmplă. Totul se sfârșeste într-un firesc al lucrurilor pe care nu ai cum să-l bănuiești în timp ce citești textele cu începuturi percutante  și acțiuni tensionante. Citeşte tot articolul


Frumuseţe şi întristare de Yasunari Kawabata

Relaţiile dintre puţinele personaje distribuite de Kawabata în romanul Frumuseţe şi întristare (Ed. Humanitas, traducere  din limba franceză de Sorin Mărculescu) sînt următoarele: Oki e un scriitor trecut de 50 de ani. Îl cunoştem chiar din prima pagină a romanului, cînd decide să se ducă la Kyoto să audă acolo clopotele de sfîrşit de an. Spera ca în „vechiul oraş imperial“ s-o revadă şi pe Ueno Otoko, o cunoscută pictoriţă în stil tradiţional, iubita lui din tinereţe. Renunţase la ea, după ce fata născuse un bebeluş mort, întorcîndu-se, dărîmat,  la nevasta Fumiko şi la fiul Taikiro. Citeşte tot articolul