Din când în când mai descopăr câte un scriitor care a pictat, desenat sau folosit vreo tehnică dubioasă sau amuzantă de a crea artă pe pânză. Și lucrul acesta nu încetează să mă uimească, având în vedere că toți sunt scriitori extrem de cunoscuți, care au lăsat în urma lor câte o carte-cult, controversată sau nu. Întotdeauna am presupus că scrisul te consumă atât de mult încât nu mai ai vreme de nimic altceva, nici măcar în viața personală. Însă se pare că nu mă învăț minte niciodată :).

Dacă despre arta Sylviei Plath, a lui J.R.R. Tolkien sau ale triadei Kurt Vonnegut, Charles Bukowski și Jack Kerouac v-am povestit acum ceva timp, astăzi vă voi dezvălui încă 5 scriitori formidabili care au lăsat urme nu numai cu pixul, ci și cu pensula/ creionul/ arma ș.a.m.d. Și cum sunt mult prea multe astfel de ”cazuri”, m-am decis să împart materialul în episoade.

Acum vor defila prin fața ochilor voștri atenți și critici William S. Burroughs, Lewis Carroll, Henry MillerE.E. Cummings, Edgar Allan Poe.

Am ales ca William S. Burroughs să fie cel dintâi chemat pentru că arta lui m-a surprins, m-a derutat și m-a făcut să-mi spun în gând, din nou, ce om fain și creativ a fost bunicul generației Beat – de privit operele lui cu muzica aferentă. Cum Prânzul dezgolit (The Naked Lunch) este realizat în stilul Dada – și-a tăiat manuscrisul și a risipit fragmentele în carte, aleatoriu -, mă așteptam ca scriitorul american să fie pasionat de colaje. Ceea ce nu am prevăzut au fost ”tablourile” sale.

Cea mai amuzantă tehnică artistică despre care am auzit până acum: pasionat de arme și de artă, Burroughs trăgea cu pistolul sau pușca în cutii de vopsea, poziționând în spatele cutiilor câte o pânză albă. Sau desena ceva cu un marker, iar apoi îi aplica câteva gloanțe :). Ceea ce ieșea era un experiment inedit, aparent niște pete fără sens.

Lucrările scriitorului, majoritatea abstracte, au fost expuse în repetate rânduri în mai multe țări, cel mai recent la October Gallery din Londra (puteți citi despre acest lucru aici, aici sau aici).

1a.burroughsgunshot

Burroughs cu arma sa și două dintre operele realizate prin tehnica ”împușcării” și a colajului (sursa)

Collage

Colaj – sursa

sculpture

spray-red

t-look-like-a-copFile

MessageMai multe opere (în care scriitorul și artistul american folosește și stencil-uri) găsiți aici sau aici.

A doua surpriză este Lewis Carroll – noi v-am mai spus că el mai avea și alte preocupări, printre care fotografia. Însă cel care a creat-o pe Alice în Țara Minunilor a și desenat-o. Păcat că ilustrațiile sale nu au ajuns niciodată în propriile cărți!

Alice

Tara Minunilor

Sursa

Vă așteptați ca Henry Miller să picteze sau deseneze? Eu una, nu. Știind ce fire dubioasă a avut și ce viață agitată, nu aș fi crezut că a avut vreodată răbdarea de a se exprima și artistic. Însă se pare că a făcut-o constant, pictând peste 2.000 de tablouri în acuarelă.

hm_southtomex_sml

Pictura

hm_threefigures_sml

Sursa (unde puteți găsi și mai multe imagini)

e.e. cummings a fost, printre altele, și pictor. A creat sute de desene și tablouri, a scris despre artă, a făcut caricaturi pentru publicația The Dial din Greenwich Village, publicând o parte dintre acestea sub titlul CIOPW (de la charcoal, ink, oil, pencil, watercolor) și expunând la diferite galerii din New York. Pe mine m-a fermecat cu tușa sigură și culorile puțin șterse de parcă ai vedea printr-o perdea.

cummingsMarion_Morehous

Unul dintre portretele al celei de-a treia soții a scriitorului, Marion Morehouse (i-a făcut în jur de 16)

MotherMama lui E.E. Cummings la masă

NudNud întins pe pat înainte de a deschide fereastra

Terasa

Terasă la fermă – toate imaginile sunt luate de aici, un site dedicat lui E.E. Cummings și artei sale

Ultimul pe lista de față este Edgar Allan Poe, care chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare. El a lucrat mai mult pe desene cu creionul, însă mie mi se par niște opere foarte bune. Dacă ar fi continuat probabil că arta sa ar fi ajuns la fel de cunoscută ca scrierile sale.

PortraitsAutoportret și portret al Elmirei Rosyter, logodnica lui Poe

StylusCoperta unei reviste literare, The Stylus, pe care scriitorul intenționa să o lanseze (dar nu a reușit din pricina costului prea mare). Sursa

Va urma :).

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *