Bookaholic

În urmă cu o săptămână, deși era o zi de toamnă cu soare, într-un loc din București ploua. Da, ploua cu versuri pe pereți într-un spațiu menit să ne amintească, zi de zi, că poezia există și ne poate face colțul de lume mai bun.

Este vorba de lansarea frumoasă a Casei Poeziei, cea de-a treia inițiativă Julius Meinl, după umplerea metro-ului cu versuri și ziua în care poezia a devenit monedă de schimb. 

Într-o lume a vitezei, a tumultului constant, a lucrurilor făcute în grabă, cu speranța că mâine vom avea timp să staționăm câteva răgazuri, să coborâm din trenul cotidian și să ne oprim într-un loc unde să ne adunăm gândurile, să facem puțină ordine în viețile noastre, un brand s-a gândit să ne ofere bucuria de a avea acel spațiu de liniște, de reculegere, de inspirație sau de întâlnire cu prietenii noștri. L-a numit Casa Poeziei. Și l-a inaugurat cu voie bună, cu discursuri scurte, simple și motivaționale, printre cești delicate de cafea, oameni, obiecte aranjate cu dichis și un robot-poet. 

Totul a început într-o dimineață de vineri, la Fratelli Espresso Bar de pe Strada Nicolae Golescu, numărul 5. Cum am ajuns la Ateneu și am intrat pe străduța Nicolae Golescu, în căutarea numărului, am zărit, de la distanță, logo-ul Julius Meinl lângă un geam.

Când m-am apropiat, bingo! Găsisem locul în care avea să se întâmple isprava cea mare. Iar când am intrat, forfota nu m-a împiedicat să observ cât de fain arăta Casa Poeziei, ce decoruri simpatice cu citate, cuvinte, litere avea.

Apoi mi-au căzut ochii pe rafturile cu volume unul și unul, puse acolo special pentru oamenii ce vor veni să-și bea cafeaua și vor dori să și citească ceva poezie (după ce au terminat de admirat pereții, sper) sau proză. Mare greșeală să invite un bookaholic la o lansare de gen și să-l momească, de la intrare, cu cărți! – asta pentru că am rămas o vreme să răsfoiesc volumele, ratând startul conferinței de presă :).

Despre conferință, v-am povestit mai multe aici. Prezenți la eveniment au fost Marcel Löffler – Chief Executive Officer Julius Meinl, Michael Conrad – President of the Berlin School of Creative Leadership, Adi Despot, Deliric, Radu Pilat – pe post de moderator al discuțiilor (în prima fotografie de mai jos, de la stânga la dreapta), și Tibor Dobri – Director General Julius Meinl Romania (în a doua imagine).

Entuziasmul de a participa la un eveniment atât de special pentru poezie și oameni se citea pe chipurile invitaților. Acesta s-a amplificat în momentul în care Adi Despot a tastat primele versuri în aplicația de pe Facebook – după un moment de procesare a informației, robotul-poet a început să le scrie pe perete, cu o caligrafie ce ne-a impresionat și ne-a făcut să exclamăm.

Ce a scris solistul Viței de Vie? Niște cuvinte tare frumoase: „Vreau un pic de liniște/ În atâta neliniște/ Vreau un pic de nimic”.

I-a urmat Deliric, cu un citat din melodia Ambrozie: ”Oraşu-i un mare bal mascat, umblu deghizat, Văd viitorul printr-un bol de cristal spart, mă face distant”.

După aceea, oamenii din întreaga țară au putut trimite poeziile ce le sunt dragi, scrise de ei sau de alții, prin aplicația de Facebook lansată special cu această ocazie. Noi toți am scris (sperăm că și voi, poate ne și spuneți ce 🙂 ), iar cei de la Julius Meinl au moderat și selectat live versurile primite, iar o parte dintre ele au fost scrise în timp real pe pereții Casei Poeziei.

A propos de robotul cu pricina, el a fost realizat de Viorel Spînu, fondatorul magazinului Robofun, pentru acest eveniment. Construcţia lui a durat aproximativ două luni, fiind „cel mai greu proiect“ la care a lucrat vreodată Spînu. La baza acestuia stă o placă de dezvoltare Arduino.

Sunteți curioși să vedeți cum arată Casa Poeziei acum, nu? Dacă nu aveți vreme sau posibilitatea să dați o fugă până la Fratelli Expresso Bar, vă arătăm noi câteva imagini cu invazia poeziilor pe pereți!

Când vezi așa ceva, nu poți să nu te gândești ce idee faină a avut Julius Meinl și cât de frumos a pus-o în practică. Să-ți bei cafeaua într-un asemenea loc, înconjurat de poezie, de litere, de simplitatea și de efectul deosebit al cuvintelor, este ceva ce nu ți se întâmplă prea des – dar ți se poate întâmpla, de acum încolo.

De altfel, brand-ul ne-a promis solemn (:)) că nu se va opri aici, că vom asista, pe viitor, chiar în Casa Poeziei, la o mulțime de evenimente legate de magia poemelor. Tare mi-ar plăcea ca acest spațiu să fie populat la maxim de poeți și iubitori de poezie! Ar însemna că se schimbă ceva, că se (re)aduce poezia în actualitate. Și da, avem nevoie de ea.

Mai mult, având în vedere că versurile au fost scrise de un robot, nu de un om, mă duce cu gândul la ideea că cei de la Julius Meinl au vrut să se apropie și de generația foarte tânără, cea care începe să citească exclusiv pe tabletă sau readere și se folosește de tehnologie pentru aproape orice. Ceea ce nu-i rău deloc, dimpotrivă, consider că este de bun augur să aducem poezia în contemporan, folosindu-ne de orice fel de mijloace pentru a o consuma cât de poate de mult.

Seara de vineri, 15 noiembrie, momentul inaugurării Casei Poeziei, s-a încheiat cu o super petrecere de sărbătorire a momentului. Vița de Vie ne-a încântat cu muzica lor, iar locul cafelelor a fost luat de cocktailuri.

Știu că nu este prea frumos, dar mi s-a părut genial ce am văzut la toaletă, așa că am zis să vă arăt și vouă: pereții erau plini de post-it-uri cu poezii. Altfel spus, până și acolo ești inspirat în Casa Poeziei :). Te speli pe mâini? Servești o poezie! Te uiți în oglindă? Citești o altă poezie! Și tot așa …

Pe final, nu pot decât să sper că Julius Meinl, Inspiring poets since 1862, ne va provoca în continuare la redescoperirea și recunoașterea poeziei, cu inițiative cel puțin la fel ca cele de până acum.