T.S. Khasis

textele unui cititor despre poeziile unor autori: „Nada”, de Andrei Dósa

cînd tot ce vrei e armonie și liniște, o fotografie veche și baterie-n telefon, poți lîncezi în fotoliu precum oblomov. prin geam vei observa mișcările naturii, mișcările cerului sau, și mai bine, mișcările urbane. aici va lucra imaginația, nelipsita muscă va zumzăi profesionist printre tristețurile vîscoase din odaie, iar pe masa rotundă (neapărat rotundă) o pereche de mere va putrezi mai lent decît un corp din cimitirul elefanților. deschisă la pagina 49, cu copertele înverzite de mister, în scena asta aproape moartă se integrează perfect Nada, vie și clară pe buffet. cartea unui meseriaș. Citeşte tot articolul

Textele unui cititor despre poeziile unor autori: gringo, de Radu Nițescu

zile la rînd să-l urmărești pe kitano punînd lucrurile-n ordine în luptele interne din yakuza (probabil că unele rotițe ar funcționa din nou dacă instituția numită deja pompos și inutil UNIUNEA s.r. ar prelua cîte ceva din mecanismul senin, eficient și demn al ceremonialelor seppuku dintre înfloriții cireși - știu, e definitiv, nu cît degetul mic de la mîna stîngă - și acuratețea aliajului dintr-o katana ale mult mai celebrei organizații japoneze), să lansezi pietricele la apă cu detașarea unui hypo lucios ca un merțan sau să răsfoiești gringo în încercarea molcomă, de personal c.f.r. pe rute scurte, de a nu face nimic. zidurile nu se vor fisura, certitudinile nu se vor clinti din formele lor fixe și imaculate. o temă nu e decît un pretext pentru a spune (pardon, a scrie) de ce te simți stors de vigoare, uscată lămîie pe bufet, cînd începi să meditezi intens, prea intens, la ce te așteaptă pe linia orizontului - și atunci e despre totul cu reflexii în cana de cafea / ceai / demi sec, în yală, în mărunțișurile uneori cenușii, alteori aurii ale vieții. și nu trăiești de două ori. în gringo ți se amintește neîncetat că e foarte posibil să-ți dai seama că n-are rost să-ți bați capul sau masa din bucătărie. sau slăbitul spirit. Citeşte tot articolul

Octavian Perpelea: „când trec pe roşu, mă uit şi-n stânga şi-n dreapta” (interviu)

Octavian Perpelea a văzut razele solare sau ale Lunii pe 22 iunie 1977, la București. Pînă cînd a absolvit cu glorie Facultatea de Științe Politice a Universității din București nu se știe nimic despre el. Scrie poezii. Anul trecut a debutat cu un volum de versuri la editura frACTalia. Volumul se intitulează cu dricul pe contrasens. Tot în 2015 a făcut o călătorie inițiatică la Lisabona. Iată poezia care încheie cartea lui Octavian Perpelea, Perpelea visează: Perpelea doarme / & suspină / mângâie ușor perna / din pene de găină / Perpelea are un coșmar / & i se face / pielea de găină / într-o ogradă / departe / & puii suspină. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: „sonată pentru cornet de hîrtie”, v. leac

I think you’re gonna find, when all this shit is over and done, I think you’re gonna find yourself one smilin’ motherfucker. Thing is, Leac, right now, you got ability, you got silence and you got balls, but painful as it may be, ability and silence and balls don’t last. Nici motocicleta cu blană. Nici castanele prăjite. Now, that’s a hard motherfuckin’ fact of life: o dată cu trecerea anilor totul devine mult mai periculos şi apărarea tot mai importantă... Bullshit, man. Mai există barul acela în care ai afirmat că poezia e pînă şi în decolteul tipei de la bar şi mai ales acolo? See, this business is filled to the brim with unrealistic motherfuckers, motherfuckers who thought their asses would age like wine. Ştim amîndoi că cele mai inspiraţionale şi lucide momente din vieţile noastre de rahat se petrec pe budă, ooo, yes, acolo unde mintea îşi simte esenţele pure şi unde adevărul pute ca dracu’. Fuck the truth! Fuck pride! Pride only hurts, the truth only hurts. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: linia de ruptură, vera pavlova

imaginați-vă un spațiu ocupat de babe, barabule, arpagic, dumnezo, chemări strigate și negocieri made in china. buuun. acuma imaginați-vă un rînd de mese invadate de un șir de descreierați frezați ca jack nicholson în the shining. hai la carte, nene!, ia încîntarea unchiului, frate!, avem gravitație, avem nadă și dricuri, dezmembrați & dezmembrate, nu ezita, mocofane!, vino și ia! imaginați-vă acest cor dezarticulat sonor punînd la grea încercare nervii oamenilor de treabă și veți avea o stare. imaginați-vă o brunetă cu privirile rătăcite printre copaci siberieni sau pur și simplu cu capul în palme la o fereastră iernatică și veți avea o stare. lasă aiurelile astea și pune degetele pe pix, nu-i așa? Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: Cadrul 25 de Ana Donțu

Am fost și eu cândva puștan, unul preocupat de presa sportivă, romanele lui Daniel Defoe și filmele, oricât de proaste, in alb-negru de la televizor. Ca o continuare firească, după ce zâmbărețul Iliescu Ion a devenit boss in țara Angelei Similea, mi-au plăcut filmele noir. Mă relaxez aproape ca la iarbă când il văd pe Orson Wells in Lady from Shanghai, indrăgostit prostește de o tipă care nu vrea decât banii fraierului de soț. Imi plac toate filmele cu Humphrey Bogart, mai puțin aiureala aia numită Casablanca. Humphrey Bogart era un ins noir. Ana Donțu e o tipă noir. Și scrie poezie noir. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori: Adriana Carrasco, Dezmembrați

să spunem că într-o noapte de revelion, nu contează anii, mînat de instincte barbare (doar de-aia-s pui de dac), aș fi ieșit din library pus pe cuceriri teritoriale, încărcat de toate prostiile prin care pretindem arta și ne complicăm viețile: tristețe, perfecțiune afectivă, confuzie, excelență intelectuală, furie, bau bau și dănilă prepeleac. să spunem că, inevitabil ca chuck norris, aș fi urcat într-o construcție abstractă (ia niște creioane colorate și dă-i drumul), că undeva pe parcurs aș fi întîlnit o femeie desfigurată de panică, deziluzie și singurătate. face to face. grație și paloare. să spunem că nu s-ar fi întîmplat nimic, că doar un fluviu de liniște aztecă ar fi trecut printre noi cu tot cu strălucitorii pești, cu tot cu pescarii înțepeniți pe maluri. și cuvintele astea: hombre, Fii fără grijă: / se va-ntâmpla să moară și ei, / la fel de singuri ca marea - / n-o să le vină să creadă, cu / ochii holbați spre / un ecran mat, urlând din / rărunchi, apoi amuțind / fără să fi-nțeles mai mult decât / oricare alt / animal de povară. // Toți banii din lume nu pot / împiedica asta. // Doar oamenii simpli, doar cei / săraci fiindcă au ales să rămână / ei înșiși / vor înțelege.  Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori – Diana Bădica, Enșpe mii de dimineți

Unii zic că ne tragem din maimuțe, alții spun sus și tare și-n jos că un creier total, especially for you, s-a plictisit brusc și ne-a scos la iveală, iar noi ne-am tăvălit prin iarbă, inocenți și pufoși. O altă variantă oferă o mămucă inter-galactică, o supernovă, restul spectaculos al unei explozii stelare traversînd apatic universul. Așa, dacă o ținem în felul ăsta, ajungem la big-bang. De curînd am auzit că au găsit apă în stare lichidă pe Marte. Vasile, pregătește-ți undițele, ia-l și pe Tristram Shandy în rucsac, va fi plictiseală marțiană. Să vezi atunci corespondență inter-planetară! Prin 2021 vor trimite niște băieți și fete chiar acolo. Și ce vom face acolo? Vă spun io ce-o să facem și pe Marte: în primul rînd ne vom căca, ne vom marca teritoriul pentru orice eventualitate, să n-avem surprize cu sărăntocii ăia verzi (E.T. e cel mai tîmpit film pe care l-am văzut vreodată), apoi o să ne tragem niște simboluri șmechere și un bordel și disprețul nostru pentru cei rămași pe planeta aia albastră și siropoasă va fi cu adevărat cosmic. Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori – Svetlana Cârstean, Gravitație

E acea vîrstă cînd tot ce îți amintești din copilărie e bun și cald și copt. Acolo nu te sperie nimeni și nimic, acolo nu ești un pictor frustrat, nici geniu, acolo ratarea e mereu la ceilalți și de neînțeles și China e fascinantă. Tunele de nisip, grafica de pe covoare, alfabetul sclipitor... Să nu uităm înceata scurgere a timpului cum e crema de vanilie întinsă pe aluat, să nu îl uităm pe Robinson Crusoe. Nu vrei mai bine să ne întoarcem în ziua cu porumbeii / și să ne ascundem acolo / fericite amîndouă pentru totdeauna? Citeşte tot articolul

textele unui cititor despre poeziile unor autori – alexandra turcu, celelalte produse

Unele amintiri te lasă mască. Te trezești că apar cu mutre ovine cînd tu te gîndești la moarte și la sensul vieții sau cînd îți desfășori aberațiile mai sigur pe lume ca niciodată. Și simți că ai nevoie de-un răgaz, o pauză de respirație ;-) și-un joint. Inima ta va deveni un diminutiv, este? Apoi întinzi mîna leneș ca-n 1001 povești și iei o carte, prost obicei, dar dacă tot e un obicei... Ceva care să te salte, puful de păpădie sau un penalty executat perfect, în stilul lui Shearer. Viața și ticurile ei. Citeşte tot articolul

Textele unui cititor despre poeziile unor autori: vocea, de Domnica Drumea

Georges Louis Leclerc Buffon era un tip discret. Se plimba prin grădinile nu ştiu cărui rege francez, observa plante şi gîze, cînd şi cînd cerul, oameni şi păsări, dar era discret şi groaznic de organizat. În fiecare seară se aşeza la masa de scris Istoria naturală. M-am plimbat şi eu pe la prînz prin parcul din spatele palatului Ghica, cu rabla de telefon în mîna dreaptă şi cu vocea în mîna stîngă. Citeşte tot articolul