Bookaholic

cînd tot ce vrei e armonie și liniște, o fotografie veche și baterie-n telefon, poți lîncezi în fotoliu precum oblomov. prin geam vei observa mișcările naturii, mișcările cerului sau, și mai bine, mișcările urbane. aici va lucra imaginația, nelipsita muscă va zumzăi profesionist printre tristețurile vîscoase din odaie, iar pe masa rotundă (neapărat rotundă) o pereche de mere va putrezi mai lent decît un corp din cimitirul elefanților. deschisă la pagina 49, cu copertele înverzite de mister, în scena asta aproape moartă se integrează perfect Nada, vie și clară pe buffet. cartea unui meseriaș.

sînt zile-și-nopți-cu-veioza-stinsă în care simți nevoia să limpezești totul, să dai peste o pietricică lustruită cu migală sau să vizualizezi brusc apropierea letală a unui magnetar de planeta asta prăpădită. raportat la astfel de simplissime situații, vei afla ceea ce n-ai fi voit să afli vreodată despre tine: un amestec de groază, jenă și neputință.

în timp ce citeam poeziile lui andrei dósa mi s-au ivit în cap cîteva vorbe rostite de lao-tze: totul e nimic, nimic e totul… mai era ceva, dar nu-mi aduc aminte, ceva muuuult mai deștept decît mine. poeziile lui dósa sînt foarte deștepte, foarte deștepte și cîteodată strălucitoare precum ochii marcați de atenție ai unei bufnițe în plină noapte.

dósa logic, dósa lyric, dósa analitic, dósa sec – figurile astea funcționează cu precizie, se succed într-un ritm impecabil, așa, ca la rammstein. nu se pot extrage decît citate lungi pentru că fiecare afirmație e legată strîns de o frază precedentă, așa că trebuie să-ți pui tălpile exact pe urmele lui dósa, altfel riști s-o sfîrșești în mărăcini – sau măcar nu-i pierde din vedere umbra aia de 2 m.

o tăcere periculoasă, de laborator în care se petrec experimente dubioase, planează pe tavanul acestor texte. sînt rînduri la care ai sări de pe fotoliu și ai striga gîtuit de extaz: da! a zis-o fain!, însă o voce plăcută, moale și dulce ca un aluat de crăciun, te va reține așezat: stai blînd, citește-nainte. și citești pentru că ai ce să citești.

am pescuit din Nada cîțiva bibani: când trebuie să faci ceva ca să te simți bine nu e bine / când știi că te desparte 1 mg de serotonină de bine / și asta te face posac așa ca-n fața unei femei despre care / ți-au povestit că e frumoasă și când o vezi are un defect / ceva incompatibil nu poți să treci peste și o respingi (pagina 49), în ochii ei pâlpâie culorile monitorului / mă trezesc / foi împrăștiate pe jos combinații de cuvinte / îmi place gramatica generativă / după o serie de substituiri se obține: / if you love me (pagina 14), da de multe ori am simțit / cu cât îmi este mai străină / persoana pe care o iubesc / cu atât mai intense sentimentele mele / cu cât mai mare autoritatea / cu atât mai neglijent (pagina 16).

e ca atunci cînd calci pe marginea îndoită a unei suprafețe de linoleum și pîrîitul de sub călcîi te face să crezi că ai strivit un gîndac. adevărata mișcare e senzația.

Andrei Dósa, Nada, Pandora M (Grupul Editorial TREI), 2015.