Bookaholic

Această carte fermecătoare a apărut doar pentru a-i contrazice pe cei care cred că nu se mai scriu basme şi poveşti în ziua de astăzi. Prinţese, Feţi-Frumoşi, castele şi palate, tot arsenalul poveştilor de demult, e completat de internet, avioane sau concursuri de frumuseţe prezentate de Megastaruri într-un basm modern, o carte de aventuri sau o fabulă cu tâlc. Motanul Maurizio Furlini e povestitorul, plin de aroganţă şi lăudărăşenie, ce vă face cunoscute aventurile sale de consilier plătit regeşte şi vă dezvăluie cum cele trei prinţele din Regatului de Ditai-Nasul vor ajunge să înţeleagă câtă frumuseţe şi perfecţiune trebuie să dezvăluie un nas. Povestea plină de umor a Alexandrei Rusu este însoțită de ilustrațiile special realizate pentru această carte de Loreta Isac.

„Bine ați venit în scârboasa, dar fascinanta și chiar fermecătoarea lume a năsoaselor! Veți fi uimiți, îngrețoșați, încântați și mai cu seamă veți râde cu poftă. E o lume în care vă veți simți foarte bine și în care veți vrea să mai rămâneți și după terminarea cărții. Alexandra Rusu oferă un spectacol plin de imaginație și umor, în care se adresează copiilor și adulților deopotrivă. Cu toții au de câștigat dacă intră în jocul ei, în lumea ei” – Cezar Paul-Bădescu.

„Un motan, Maurizio Furlini, trei prințese, Hermina, Sandrina și Carina, Michael Jackson, un castel din piftie, Miaus Maximus, James Joyce, farmacia lui Bili Bambao, zeul Eros și un concurs de frumusețe sunt doar câteva dintre rotițele care compun mecanismul dement al acestui fals basm, adresat celor mai rafinați cititori. Cartea năsoaselor e o fantezie ironică, o feerie sarcastică și grotescă, cea mai țăcănită carte pe care am citit-o de multă vreme încoace, care ar putea concura de la egal la egal metaficțiunile lui Donald Barthelme sau Robert Coover” – T.O. Bobe.

„Pentru mine, e o carte despre mărime, despre ființe care nu se potrivesc nicicum cu lumea lor. Și nu e că nu vor să se adapteze. Chiar vor, chiar încearcă. Dar, dacă ele cresc, lumea le vrea mici. Dacă se micșorează, lumea le vrea mari. Și tot așa. Nu știu dacă e o carte pentru copii, deși mi s-a spus că e, cum nu știu dacă e o carte veselă, deși multă lume a râs cu lacrimi. Cred că e pentru oricine s-a simțit vreodată așa cum am descris mai sus. Ilustrația Loretei Isac e o poveste în sine, uneori chiar o altă poveste decât cea scrisă, a fost un proces plin de adrenalină. Sunt niște desene puternice, vreau să-mi tatuez unul dintre ele” – Alexandra Rusu.

Cartea năsoaselor se va lansa miercuri, 7 decembrie, de la ora 18:00, în mansarda librăriei Cărturești Verona. Mai multe detalii aici.

„Cartea năsoaselor”, de Alexandra Rusu – fragment

Ilustrații de Loreta Isac
Carte pentru copii și adulți
Editura Vellant
104 pagini

N-am nici un chef să mă compătimiți. V-am spus toată povestea asta, puturoasă ca un morman de guvizi într-o zi de august, ca să pricepeţi de ce m-am trezit cu mustăţile la cearşaf când l-am visat pe Maximus, după ani şi ani. Şi nu oricum, ci ţinându-mi o lecţie – mai exact, de ,,Istoria nasurilor”, una dintre specialităţile lui. Îmbrăcat într-un halat albastru ca gâtul de păun, a început astfel:

– Nasul, dragul meu Maurizio, este măsura tuturor lucrurilor. Legenda spune că Sfântul Nazonie are o pivniţă plină de nasuri zburătoare. Când se naşte un bebeluş, el nu are nas, aşa că sfântul deschide larg uşile pivniţei. Din stolul de nasuri zburătoare, unul singur va pătrunde pe fereastra deschisă şi i se va potrivi ca turnat. Dar, atenţie, părinţii trebuie să stea deoparte! Nasurile zburătoare sunt foarte timide şi, la cel mai mic zgomot, ele fâlfâie înapoi în pivniţă. Următorul nas nu va mai fi cel potrivit. Va fi ori prea mare, ori prea mic, ori poate prea păros. Chiar dacă omul se poate obişnui cu el, nu e nasul făcut pe măsură.

Noi, iubite Maurizio, suntem oameni de ştiinţă. Aşa că, ce zicem noi despre legenda asta? Noi ştim adevărul dovedit cu cifre şi sondaje. Foarte puţini ajung să-şi trăiască viaţa cu nasul hărăzit: primul şi unicul. Până ajunge pe pământ, un nas zburător se poate speria de o mie de lucruri: de ploaie, de avioane, de pisici. Prin urmare, nici un muritor nu are nasul perfect. Avem, în cel mai bun caz, al doilea, al treilea, al zecelea nas care a stat răbdător la coadă. Şi trebuie să trăim cu el. Nu doar să trăim: să mirosim, să ne îndrăgostim, să respirăm clipă de clipă. Cu nasul gre-șit!

Aici, stimate Maurizio, am Marea Carte a Nasurilor, cu prefaţă de Sfântul Nazonie. În lume există un singur exemplar din această carte. Bineînţeles, îmi aparţine. Este un inventar al tuturor nasurilor din lume, cu tot cu povestea şi posesorul lor. Să deschidem, iubite prieten, chiar la nasul dumitale. Iată… Este al treilea nas trimis de către sfânt – şi cel care a reuşit să ajungă la destinaţie, fără să se sperie de adăpostul sărăcăcios în care te-ai născut. Dar nu asta contează acum, nu putem fi toţi aristocraţi. În fine, deci al treilea nas. Mai grosolan decât primele două, dar cu miros destul de fin. De o nuanţă rozalie uşor prea închisă pentru culoarea blănii, aş adăuga eu, dar… mă rog… per total, te numeri printre norocoşi.

Altfel stau însă lucrurile cu prinţesele tale. Năsoasele… sunt într-o situaţie stranie, trebuie să ştii asta. Sunt foarte puţine cazuri, cum îţi spuneam, în care nasul perfect să fi ajuns la destinaţie. Nici chiar eu, Miaus Maximus, nu port nasul care mi-a fost proiectat. Port un al doilea nas – delicat şi alb ca smântâna, totuşi al doilea. Primul a fost intimidat de măreţia palatului vienez în care m-am născut. Îmbătat de atâta splendoare, a început să danseze frenetic. Şi s-a izbit de două oglinzi, s-a făcut piure. Dar să revenim la prinţese. Ştii, dragul meu… Te-ai băgat într-o poveste peste puterile tale. Eu zic să te retragi cât mai ai timp. Fă ceva cu balonul ăla, promite-i marea cu sarea, du-l cu zăhărelul, fă orice, numai scapă de-aici! Făpturile astea, dragul meu, au nasurile care le-au fost hărăzite. Primele nasuri care şi-au luat zborul spre ele au fost victorioase. Nu e o greşeală. Ele merită să poarte aceste… hm… bijuterii masive. De ce? La întrebarea asta nu pot să-ţi răspund eu. Dar te avertizez că Sfântul Nazonie nu face nimic la întâmplare. Iar dacă o ajuţi pe Carina să scape de nasul ei, s-ar putea ca sfântul să se înfurie. Îi strici ploile. Ai face bine să stai deoparte. Ăsta e sfatul meu absolut dezinteresat. Andrea întreabă de tine. Du-te acasă şi nu-ţi mai băga coada în treburi care nu te privesc! Ave, miausinius!

M-am trezit transpirat şi nervos, cred că mi se zbârlise şi blana din urechi de furie. Cum îndrăznea ticălosul de Miaus Maximus să intre în gândurile mele? Nu mai eram elevul lui! N-aveam nevoie de nici un sfat de la el! Mă puteam descurca şi singur. Cu bretonul aproape în dezordine, am sărit din pat şi m-am oprit direct la uşa Carinei.

– Prinţesă, sunt Marele Maestru Furlini! i-am strigat, în timp ce băteam furios la uşă. Asta-i vreme de dormit? Trebuie să câştigăm un concurs! De frumuseţe!!! Avem ceva șanse… În special dacă nasul tău o să provoace brusc o eclipsă totală de soare.

Despre Alexandra Rusu

Alexandra Rusu este editor de carte, digital copywriter, co-fondator Booktopia.ro. A publicat în Evenimentul zilei, New York Times Book Review, Cosmopolitan, The Institute și în antologia De la Waters la Similea: Oameni cool scriu despre muzica lor (Humanitas, 2013).

Despre Loreta Isac

Loreta Isac este artist și ilustrator. Printre expozițiile personale se numără Untitled forest (2013), The End of the Bunny Year și Bunny Year (2011). A ilustrat Rețete alese pentru prinți și prințese, de Anca Lungu (2015) și A opta povestire fără titlu, de Silvia Marinescu (Editura Vellant, 2015).