Scriitori

Cu actele la control – pașapoartele a 8 scriitori

În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine). Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor. Citeşte tot articolul

Viața intimă a cinci scriitori în fotografii de nuntă – Virginia Woolf, Hemingway, Arthur Miller, Rushdie, Alan Moore

Suntem în plin sezon al nunților - sunt convinsă că o mare parte dintre voi vă căsătoriți sau mergeți la nunta cuiva zilele acestea. Așa că ce poate fi mai potrivit pentru noi, bookaholicii, dacă nu să citim despre căsniciile unora dintre scriitorii noștri dragi și să privim fotografiile lor de nuntă? O să dați peste povești despre cum să trăiești fericit până la adânci bătrâneți dacă ești scriitor (simplu, îți cauți un Leonard Woolf răbdător și grijuliu), despre cum să-ți înșeli partenera și să fii descoperit de fiecare dată - așadar despre scriitori nestatornici -, despre care este autorul care a rămas cu buza umflată după un menage a trois, părăsit de nevastă pentru o altă femeie, despre cât de frumoase sunt iubirile scriitorilor (cu tot cu fotografiile lor de început), dar cât de greu le este unora dintre ei să aibă relații de lungă durată.  Citeşte tot articolul

Cum petrec 15 dintre cei mai îndrăgiți scriitori – fotografii de petrecere

Zile mai lungi, căldură, lecturi, vacanțe și ... petreceri! Cam așa aș descrie eu anotimpul în care suntem, în câteva cuvinte. Și cum cele mai faine petreceri se dau acum, mă gândeam că nu ar strica să-i vedem pe unii dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți scriitori și în această ipostază de petrecăreți.

De la firi extrem de extroverite la cele timide, de la ținute de gală la complet fără haine :), de la petreceri cu mulți invitați la cele intime, de la alcool curgând în râuri până la seri dansante, de la locuri cu fițe până la ultima bodegă: cam așa arată seria de fotografii cu scriitori la petreceri pe care v-am pregătit-o pentru astăzi. Să vă bucurați de imagini! Citeşte tot articolul


Cazul Toni Morrison sau pericolul cenzurii în anul 2013

Când am citit un articol despre faptul că una dintre cărțile scriitoarei afro-americane Toni Morrison, The bluest eye, a fost clasificată drept ”nepotrivită” de către părinții elevilor dintr-un liceu american și au cerut retragerea cărții din bibliografii printr-o petiție, mi-am zis că nu-i adevărat. Ba da, este. Și este nu numai trist, ci și îngrijorător. The bluest eye este prima carte a lui Toni Morrison, publicată în 1970, și spune povestea lui Pecola, o tânără de culoare. De-a lungul timpului, din pricina temelor pe care le tratează (incest, molestare, rasism), a fost de mai multe ori în pericolul de a fi cenzurată. Însă nu s-a întâmplat (din fericire!). Citeşte tot articolul

“L’enlèvement de Michel Houellebecq”, un film despre presupusa dispariție a scriitorului francez Michel Houellebecq

Dacă nu l-ați văzut până acum pe Michel Houellebeck în filme (a apărut în cel puțin trei, unul dintre ele fiind “Posibilitatea unei insule”, ecranizat după cartea lui, cu același nume) o puteți face de-acum înainte. Compania franceză de filme Les Films du Worso a anunțat de curând că tocmai a terminat filmările la un lung metraj, “L'enlèvement de Michel Houellebecq” (“Răpirea lui Michel Houellebecq”), în care romancierul joacă rolul principal. Citeşte tot articolul


Sofi Oksanen: „Pentru mine a fost dintotdeauna clar că nu mă voi căsători cu un scriitor”

Sofi Oksanen, romancieră şi dramaturgă, este probabil cea mai cunoscută scriitoare finlandeză contemporană. Romanul Purificare (Polirom, 2011, traducere de Adela Victoria Korshin), apărut în 2008 şi tradus în 43 de limbi, a câştigat numeroase premii, printre care: Prix Femina Etranger (2010), The European Book Prize (2010), Le Prix du Roman FNAC (2010). (Recenzia, aici). A mai semnat romanele Vacile lui Stalin (debutul său, 2003; Polirom 2012, traducere de Sigrid Crăsnean) şi Baby Jane (2005). Ultima carte publicată de Oksanen se numeşte Ziua în care au dispărut porumbeii şi a apărut şi la Polirom în 2013, în traducerea lui Sigrid Crăsnean.

For the English version of the interview, please click here.

Citeşte tot articolul


Ascultă singura înregistrare audio păstrată cu Virginia Woolf

Săptămâna trecută a ieșit la iveală, via Dangerous Minds, singura înregistrare audio care s-a păstrat cu vocea Virginiei Woolf. Această înregistrare există fizic la British Library National Sound Archive. Pe site-ul Virginia Woolf Society am găsit câteva informații în această privință: se pare că scriitoarea britanică a fost de trei ori în direct la radio BBC - prima dată împreună cu soțul ei, Leonard Woolf, în 1927, participând la o discuție pe tema ”Are Too Many Books Written and Published?” (script încă păstrat); apoi la o discuție despre Beau Brummell, în 1929, script-ul emisiunii dispărând peste ani (a fost totuși publicat în ”Listener” în același an); în cele din urmă, a fost invitată să vorbească în cadrul programului numit Words Fail Me, în 1937. Citeşte tot articolul

Feliz Cumpleaños, dragă Pablo Neruda!

La două zile după ziua de naștere a lui Marcel Proust, dar la 33 de ani distanță și în alt colț de lume (Parral, Chile), venea pe lume ”cel mai mare poet al secolului XX, în orice limbă” (Gabriel Garcia Marquez), Pablo Neruda. Și-a ales numele după cel al reprezentantului realismului ceh, poetul Jan Neruda și, curând, a înlocuit și din punct de vedere legal Neftali Ricardo Reyes Basoalto cu Pablo Neruda. Poetul chilian a fost extrem de bine receptat încă din tinerețe atât de către conaționali, cât și de oamenii din lumea largă, ajungând, cu doi ani înainte de moartea sa din 1973, să primească Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dora Pavel: ”Pe măsură ce scrii roman după roman, îţi urmezi drumul tot mai sigur, dar şi mai singur”

Cu puțin timp în urmă, scriam impresiile personale la adresa romanului Do Not Cross, semnat de Dora Pavel și apărut recent la editura Polirom. Am stat de vorbă apoi, prin e-mail, cu scriitoarea clujeană. Am descoperit nu numai o romancieră matură, cu un stil pe care îl stăpânește desăvârșit, ci și un om deosebit, cu un spirit ce debordează de tinerețe. Și mi-am dorit să o cunoașteți și voi la fel, astfel încât i-am adresat întrebări nu numai despre ultima sa carte, ci și despre profesia de scriitor și biografia care a condus spre aceasta, despre trecerea de la poetă la romancieră, despre cititorul ei ideal, despre literatura română de astăzi, despre lecturile ei, despre viața de după literatură și multe, multe altele. Să vă inspire! Citeşte tot articolul

Recomandări de lectură (III) de la Donald Barthelme și Zadie Smith, împreună cu topuri realizate de scriitori

Mini-seria de recomandări de lectură de la scriitori poate continua la nesfârșit, căci mare este grădina informației în ziua de astăzi :). Totuși, vă propun să aruncăm un ultim ochi pe alte două liste (ale lui Donald Barthelme și Zadie Smith) și să facem un inventar: ce am citit și ce ne atrage să citim? Care listă vi s-a părut mai completă sau mai interesantă dintre cele 6 prezentate de-a lungul timpului? Pentru cei care rămân până la sfârșitul articolului (știu, puteți să trișați), am să vă spun despre un sondaj fain care i-a scos la înaintare pe 125 de autori celebri și i-a pus să voteze cele mai mari cărți din toate timpurile (bine, scroll down dacă nu vă puteți abține :) ). Citeşte tot articolul

Leny Caler și Mihail Sebastian își spun povestea în ”Marea iubire a lui Sebastian”

Într-un Godot Cafe-Teatru plin până la refuz - ceea ce spune ceva despre spectacol -, într-o seară de iulie cu tunete și fulgere pe fundal, Rodica Mandache (în rolul lui Leny Caler) și Marius Manole (care îl joacă pe Mihail Sebastian), acompaniați de Ana-Ioana Macaria (Corina) și Istvan Teglaș (Ştefan Valeriu), au jucat cu grație și tandrețe ”Marea iubire a lui Sebastian”, în regia Dianei Mihailopol. Citeşte tot articolul

Nora Iuga: “Sufletul nu cred că poate spune ce simte decît lăsîndu-și urma mîinii pe hîrtie”

Cu Nora Iuga nu am avut până acum șansa să mă întâlnesc față în față. În schimb, i-am auzit vocea. O voce expresivă, caldă, de care te îndrăgostești instant. Am sunat-o cu rugămintea de a-mi acorda un interviu pornind de la cea mai recentă cartea a sa, “Cîinele ud e o salcie”. “Sigur că da”, a răspuns fără ezitare scriitoarea în vârstă astăzi de 82 de ani. Iar în acel moment a început cel mai interesant interviu pe care l-am luat vreodată cuiva, cu întrebări dictate la telefon și răspunsuri scrise inițial de mână și bătute la mașină iar apoi trimise prin poștă. Să desfaci un plic pe care e scris numele “ultimei suprarealiste europene”, așa cum o mai numește critica literară din Germania pe Nora Iuga, e copleșitor.

Citeşte tot articolul


Tatăl ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery, s-a născut în penultima zi de iunie

Nu v-am spus noi că luna iunie a dat mulți scriitori? Într-o zi precum cea de astăzi, 29 iunie, în anul 1900, se năștea celebrul autor al ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery. ”Micul Prinț” a stârnit, pe bună dreptate, multe valuri, inspirând lumea întreagă - este cea mai tradusă carte din limba franceză (a fost tradusă în mai bine de 250 de limbi și dialecte) și a fost propusă ca cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Se pare că se vinde, anual, în peste 1 milion de exemplare în toată lumea - ăsta da bestseller, nu? :) Citeşte tot articolul

Câinele ca animal de companie pentru 30 de scriitori celebri

Încep cu o mărturisire și, implicit, o motivație pentru materialul care urmează: nu îmi plac pisicile. Bine, acum probabil am pierdut jumătate dintre bookaholici, oameni care nu vor mai citi niciodată nimic din ceea ce voi scrie :). Cum adică nu îmi plac pisicile? Păi, deși majoritatea prietenilor mei au pisici sau vor să-și ia o pisică sau pur și simplu sunt înnebuniți după pisici (chiar și printre colegele de la Bookaholic), nu mă pot împăca deloc cu aceste feline. Mi se par perverse, răutăcioase și incredibil de leneșe. Totuși, am destulă minte să nu mă pun cu iubitorii de pisici și, până la un anumit punct, le pot înțelege pasiunea - unele pisici sunt irezistibile. Scriitorii par să aibă și ei o manie cu pisicile - sunt atât de mulți autori (inclusiv români) care au scris sau scriu despre felinele lor, încât, la un moment dat, am crezut că pisica este singurul animal de companie acceptat pe lângă un om de litere. Surpriză: nu! Câinele vine puternic din urmă! :) Citeşte tot articolul