Scriitori

Coperte și ilustrații realizate de JRR Tolkien

John Ronald Reuel Tolkien, binecunoscutul scriitor de romane fantasy, beneficiază și astăzi, după 40 de ani de la moartea sa, de o popularitate de poveste. Și, spun fanii lui din toată lumea, că merită. Dar câți dintre voi știu că Tolkien desena? Iar atunci când o făcea spunea că sunt doar niște mâzgălituri? Și, cum este mare lucru ca un om să fie înzestrat cu două talente, iar Tolkien este pe lista scurtă a scriitorilor-artiști faini, m-am gândit să vă arăt ce putea el să facă pe o foaie de hârtie cu pensula ori cu creionul. Citeşte tot articolul

Pagini de cărți celebre adnotate de câțiva autori

Nu știu voi cum ați fost, dar eu aveam o adevărată obsesie în a nu scrie niciodată nimic pe vreuna dintre cărțile pe care le am în bibliotecă. Insistam cu ardoare și pe lângă prietenii cărora le împrumutam. Depuneam mare efort în ”instruirea” tuturor: să nu le murdărească, să nu le îndoaie colțurile etc. Știu, pentru unii dintre voi poate părea foarte, foarte ciudată atitudinea mea.

De ceva timp, m-am mai relaxat. Am început să fac adnotări pe cărți, să pun post it-uri, să subliniez pasaje care mă interesează. Și asta pentru că m-am împrietenit și mai mult cu ele, cred eu. Citeşte tot articolul


Povestea lui O de Pauline Réage. Povestea din spatele poveștii lui O

M-am apucat de Histoire d'O după ce am remarcat că toată lumea bună a internetului literar recomanda fanilor lui E. L. James și Fifty Shades of Grey să răsfoiască romanul lui Pauline Réage, pentru că o să-i lecuiască de mommy p0rn.

O carte scrisă în spiritul Marchizului de Sade, dintr-o perspectivă feminină, suna cel puțin interesant, iar observațiile unui așa-zis cronicar online descoperit aleatoriu, care, într-o comparație între cele două cărți (complet inutilă, dacă mă întrebați pe mine, e ca și cum ai compara o mașinuță teleghidată cu un tanc), sublinia că lui nu i-a plăcut deloc Povestea lui O de Pauline Réage pentru că nu are cuvinte porcoase, m-au convins în cele din urmă. Literatură erotică safe for work - sau, mă rog, safe în cazul în care ți se uită cineva peste umăr, nu și în cazul în care cineva îți citește gândurile. Sau îți ia temperatura. Citeşte tot articolul


Trei cu Jack Kerouac

Jack Kerouac este un scriitor fain și un petrecăreț de nota 10. Zilele acestea aveam chef să mă uit la un documentar. Evident, din reflex, am căutat unul cu scriitori. Și am dat peste niște video-uri tare simpatice cu Jack Kerouac. Așa că m-am hotărât să le împart cu voi. Citeşte tot articolul

Minunatele gravuri ale lui Ian Hugo pentru ”Under a Glass Bell”, de Anais Nin

Anais Nin a rămas în istoria literară și în mintea cititorilor mai mult grație jurnalelor sale și a literaturii ei erotice. Puțini am citit însă volumele ei de dinainte de jurnale, eseurile, romanele sau povestirile ei. Cât despre viața ei personală, majoritatea uităm că nu a fost căsătorită cu Henry Miller.

În materialul de față, vreau să vă arăt câteva imagini-bijuterii realizate de soțul lui Anais Nin, Ian Hugo (numele adevărat Hugh Parker Guiler), pentru prima carte de-ale ei care a fost întâmpinată cu entuziast de critică, Under a Glass Bell. Iar fanii lui Anais vor găsi o mică surpriză la sfârșit :). Citeşte tot articolul


Poezia e la Bistrița – Jurnal de Festival

Nu știu alții  pe unde se duc vara, dar cum eu nu mai fusesem niciodată la Bistrița și cu-atât mai puțin la Festivalul de Poezie care se ține anual acolo, am plecat la drum din București  într-o dimineață foarte devreme, împreună cu prietenii mei, Anca Fronescu (Languages4Literature), parteneră a festivalului, care locuiește la Amsterdam, dar promovează cultura română în toată lumea, și Dan Pleșa, scenarist, scriitor și poet, ținând nordul către...poezie. Citeşte tot articolul


Câțiva scriitori și pseudonimele lor

De ce unii dintre cei mai cunoscuți autori și-au reinventat propriul nume? Constrângerile sociale ale epocii în care au trăit, cerințele editorilor de care au depins, propria dorință de a-și semna cărțile cu alt nume decât cel inițial sunt printre cele mai întâlnite motive. Haideți să vedem câteva exemple! Citeşte tot articolul


La mulți cititori, Gellu Naum!

  Începem luna august în forță, sărbătorind 98 de ani de la nașterea minunatului scriitor Gellu Naum (1915, București - ”centrul lumii suprarealiste”, conform lui Andre Breton). Ce ne-am putea dori noi, bookaholicii, astăzi? Să călătorim cu Apolodor în lumi fantastice, să-l ascultăm și vedem pe Gellu Naum, să visăm că are cititori în toată lumea, că se fac cozi de 1 august la librării pentru volumele lui, epuizându-se toate tirajele, că se fac tatuaje cu versuri din poemele lui și se cântă cu Ada Milea la unison pe National Arena. Citeşte tot articolul

Cealaltă jumătate. Cîteva lămuriri.

Cealaltă jumătate, volum coordonat de Whitney Chadwick şi Isabelle de Courtivron (trad. Raluca Cimpoieşu, Editura Vellant) cuprinde 13 analize ale modului în care au creat, au trăit şi au fost percepuţi 26 de artişti şi de scriitori  care şi-au împărţit, pentru o vreme, şi viaţa, şi interesul pentru acelaşi domeniu de creaţie. Citeşte tot articolul


10 cărți poștale trimise de scriitori cunoscuți

Cărțile poștale, întocmai precum scrisorile, sunt obiecte ce aparțin mai mult de trecut decât de prezent. Știm ce sunt și cum se folosesc, dar câți dintre noi mai trimitem astăzi o carte poștală? Din păcate, odată cu tehnologia, pierdem alte mici plăceri ale vieții. Până spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, actul de a trimite cărți poștale era încă destul de practicat. De altfel, astăzi vom citi, cu nerușinare :), misivele unora dintre cei mai importanți scriitori din secolul trecut și prezent.  Citeşte tot articolul

Cinci schițe și planuri de cărți scrise de autori

V-ați gândit vreodată la cum se naște o carte? Dacă ea a fost scrisă dintr-o suflare, fără a ști finalul de la început, sau scriitorul respectiv a trebuit să-și planifice fiecare mișcare?

Recunosc, pe mine mă preocupă foarte tare acest aspect. Și, după cum veți vedea mai jos, am găsit câteva exemple de scriitori care și-au notat desfășurarea cărților lor cu o acribie de invidiat - eu una nu aș avea răbdarea necesară să fac asta.  Citeşte tot articolul


Semnați aici, vă rog! – 20 de scriitori și autografele lor

Sigur, am mai discutat despre cât de mult ne plac scriitorii. Și ce plăcere deosebită avem de a ne băga nasul în tot ceea ce ține de viața și opera unui autor. Totuși eu nu am înțeles niciodată mania unora de a colecționa semnăturile unor persoane publice, celebre și tot tacâmul. La o adică, invoc utilitatea: la ce-ți folosește un autograf identic cu altele (sute, mii, milioane)? Citeşte tot articolul

Cinci manuscrise cu desene – Dostoievski, Proust, Borges, Tolkien, Beckett

Acum puțin timp vă arătam câteva fotografii cu scriitori în compania mașinilor de scris. Singurul lucru care le poate întrece, în opinia mea, este scrisul de mână.

Când descoperi (chiar și virtual) manuscrise ale unor autori faimoși nu poți să nu te bucuri. Întotdeauna mi s-a părut că felul în care scriem - mai ales în epoca tehnologiei - spune foarte multe lucruri despre noi, despre personalitatea noastră și, de ce nu, despre gusturile noastre. Cam așa este și cu scriitorii. Chiar nu contează că nu înțeleg limba rusă pentru a-i admira manuscrisele lui Dostoievski, de exemplu.  Citeşte tot articolul


„E frumoasă dragostea pe care o trăiesc cu tine” – corespondenţă Ingeborg Bachmann – Paul Celan

Doi dintre cei mai importanţi poeţi de limbă germană din literatura secolului XX, Paul Celan (evreu de limbă germană, născut la Cernăuţi, în 1920, ai cărui părinţi au murit într-un lagăr de exterminare nazist) şi Ingeborg Bachmann (născută în 1926, la Klagenfurt, Austria) au trăit una dintre cele mai dramatice poveşti de dragoste rămase în istoria literară printr-un amplu epistolar. El a apărut în traducere românească (traducere din germană de Iulia Dondorici) sub titlul Timp al inimii: Ingeborg Bachmann – Paul Celan, corespondenţă, la Editura Art, în 2010. Volumul cuprinde şi corespondenţa dintre Paul Celan şi Max Frisch (scriitorul elveţian cu care Ingeborg Bachmann a avut o relaţie şi cu care a locuit în perioada 1958-1962), precum şi pe aceea dintre Ingeborg Bachmann şi Gisèle Celan-Lestrange (soţia lui Paul Celan). Citeşte tot articolul


Zece scriitori în compania mașinilor de scris

Mașinile de scris au un aer aparte, vintage, care mă farmecă și acum. De multe ori, citind o carte, mi-am imaginat autorul acesteia apăsând pe tastele unei mașini de scris, în intimitatea camerei lui/ ei de lucru sau în aer liber, într-un loc în care inspirația, imaginația și talentul se întâlnesc.  Astăzi sunt puțini scriitorii care mai folosesc o mașină de acest tip, mulți preferă laptop-ul - deși mai comod și mai rapid, parcă se pierde ceva din lentoarea actului de a scrie, din magia și greutatea fiecărui cuvânt (pe care nu îl poți șterge, trebuie să scrii totul din nou), din sunetul grav și sacadat care răsună din fiecare tastă. Citeşte tot articolul