Din când în când mai descopăr câte un scriitor care a pictat, desenat sau folosit vreo tehnică dubioasă sau amuzantă de a crea artă pe pânză. Și lucrul acesta nu încetează să mă uimească, având în vedere că toți sunt scriitori extrem de cunoscuți, care au lăsat în urma lor câte o carte-cult, controversată sau nu. Întotdeauna am presupus că scrisul te consumă atât de mult încât nu mai ai vreme de nimic altceva, nici măcar în viața personală. Însă se pare că nu mă învăț minte niciodată :). Citeşte tot articolul
De câteva zile, în fiecare seară se adună în Piața Universității un grup mare de oameni care protestează împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Oricât de mult se încearcă pe diverse canale media minimizarea sau discreditarea protestului, chestiunea e una care ne privește pe toți, fie că ne referim la un potențial dezastru ecologic, fie la niște legi date preferențial, fie la promovarea agresivă pe bani foarte mulți care duce la distorsionarea percepției asupra faptelor. Pentru că nu cred că putem fi indiferenți față de ceea ce se întâmplă, i-am întrebat pe câțiva dintre scriitorii pe care i-am văzut în Piață - Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh și Vasile Ernu, ce i-a adus acolo.
De la India la Indiile Africii, volum publicat vara aceasta la Editura Pandora M, este o carte cu însemnări de călătorie, notaţii confesive şi pagini eseistice scrise în anii petrecuţi de autoare în nenumărate locuri din Asia, fie lucrînd pentru Ambasada României, fie pentru Crucea Roşie Internaţională. Daniela Ţane a scris despre India, Nepal, Sri Lanka sau Cambodgia, iar în ultima secţiune a cărţii a descris experiența de muncă în scopuri umanitare din Etipia. Prefaţa volumului este semnată de Sorin Alexandrescu. Citeşte tot articolul
Franz Kafka a fost un prizonier, un captiv. A scris din disperare. Evreu, era nevoit să supravieţuiască într-o societate de un antisemitism din ce în ce mai evident. În privat, Kafka avea de luptat cu alţi demoni. Viaţa socială, profesională, acaparatoare, nu-i lăsa îndeajuns răgaz pentru a scrie, îşi cerea din plin drepturile. Logodnele eşuate ale lui Kafka reflectă, la rândul lor, acest conflict dintre exigenţele vieţii sociale şi dorinţa de a scrie. Citeşte tot articolul
Duminică seară, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, am văzut spectacolul ”Zelda”, o adaptare a piesei The Last Flapper de William Luce, scrisă în 1984. Acest one woman show este interpretat de actrița Ioana Pavelescu, în traducerea și regia Lianei Ceterchi, o producție a Teatrului pentru Puțini (numit așa nu din snobism, cum m-am gândit eu inițial, ci pentru că acesta este localizat într-un spaţiu amenajat în podul unei case din Strada Sofia, loc în care nu pot intra mai mult de 20 de spectatori; spațiul a fost ”botezat” de Andrei Șerban). ”Zelda” a intrat în repertoriul Teatrului Mic și Foarte Mic din mai 2013 - așa că fiți cu ochii pe programul teatrului din toamnă! Citeşte tot articolul
Doamnele şi domnii care formau cercul vicioşilor de la Algonquin s-au întîlnit zilnic, timp de zece ani, pentru a lua masa împreună în hotelul din Manhattan care a dat şi numele grupului. Erau scăpărători, ironici, capricioşi, prieteni. Rîdeau, se împungeau, jucau poker sau se gratulau. Se simţeau buricul pămîntului şi pentru mulţi alţii, chiar erau. Citeşte tot articolul
Se poate să fi văzut de curînd filmul Hannah Arendt şi să vă fi gîndit la fel de fel de lucruri, şi dacă dormiţi, şi dacă nu dormiţi cu cărţile Hannei Arendt pe noptieră. Citeşte tot articolul
