Duminică seară, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, am văzut spectacolul ”Zelda”, o adaptare a piesei The Last Flapper de William Luce, scrisă în 1984. Acest one woman show este interpretat de actrița Ioana Pavelescu, în traducerea și regia Lianei Ceterchi, o producție a Teatrului pentru Puțini (numit așa nu din snobism, cum m-am gândit eu inițial, ci pentru că acesta este localizat într-un spaţiu amenajat în podul unei case din Strada Sofia, loc în care nu pot intra mai mult de 20 de spectatori; spațiul a fost ”botezat” de Andrei Șerban). ”Zelda” a intrat în repertoriul Teatrului Mic și Foarte Mic din mai 2013 – așa că fiți cu ochii pe programul teatrului din toamnă!

Exact cum vă imaginați, întregul spectacol este un one woman show despre viața tumultoasă, plină de urcușuri și coborâșuri, de iubire, petreceri, călătorii, alcool, geniu și nebunie a Zeldei Fitzgerald, soția faimosului Scott Fitzgerald.

William Luce, dramaturg american ce scrie în special pentru teatru și televiziune, este ”specializat” în piese construite pe un singur personaj. Alege, de cele mai multe ori, câte un personaj puternic și contradictoriu din viața reală și îi aduce pe scenă povestea. Îi plac scriitorii și artiștii, așa că se documentează, le studiază viețile și le transpune biografiile în teatru. În afară de The Last Flappera mai scris, de exemplu, piesa The Belle of Amherst, bazată pe viața poetei Emily Dickinson – care a avut un succes nebun pe Broadway în anul premierii (1976). 

photo 2_1

Piesa de teatru Zelda (The Last Flapper) este plasată în ultima zi din viața excentricei Zelda, într-un sanatoriu, și are la bază scrisorile și scrierile ei. Personajul își revizitează copilăria, căsătoria, dragostea și sacrificiile pe care le-a făcut pentru a-l sprijini pe marele Fitzgerald, își reamintește cu durere despre pasiunea neglijată pentru dans, scris, pictură și muzică. Strălucire, curaj, încălcare a convențiilor, libertate, epuizare, sfârșit. Este o confesiune tulburătoare, un monolog care te zguduie, te învăluie, te pune față în față cu o personalitate extraordinară, aflată, mult timp, pe nedrept, în umbra soțului ei.

photo 3_1

Din păcate, contextul nu a ajutat-o pe Zelda să se exprime artistic, așa cum și-ar fi dorit. Deși celebră pentru relația cu Scott – împreună formau cuplul nebun al anilor ’20, soții nelipsiți de la petrecerile fastuoase, opulente sau erau gazdele perfecte, cei care au ținut primele pagini ale ziarelor epocii jazz pentru o decadă -, personalitatea acesteia a avut de suferit din pricina ideilor care încă circulau în acea vreme: femeia trebuia să se ocupe de spațiul domestic, să se conformeze la a-și rezuma existența la universul familiei.

O scenă savuroasă, dar amară, este aceea în care Zelda este intervievată de un reporter (evident, în piesă, Ioana Pavelescu joacă ambele roluri). Prima întrebare adresată doamnei Fitzgerald este cum îi pregătește micul dejun soțului ei. Replica: ”Chem bucătăreasa și îi cei un scotch dublu pentru domnul. O întreb dacă avem ouă. Și dacă avem, o rog să fiarbă două”.

photo 1_1

Pe de altă parte, din fericire, Zelda a ieșit de sub eticheta de soție – chiar dacă prea târziu pentru a fi salvată de un sfârșit tragic. Grație perspectivei și teoriilor feministe, valoarea creației, a artei sale a fost recuperată – atât prin cărți despre Zelda, despre scrierile și picturile sale, cât și prin piese de teatru (cea a lui Lace nu este singulară), musicaluri (Beautiful and Damned sau Waiting for the moon), piese muzicale, jocuri video etc. De-a lungul anilor, ea a devenit un adevărat icon.

Ioana Pavelescu îi dă viață Zeldei pentru 100 de minute pe scena teatrului, interpretând-o cu sensibilitate și talent. Chiar dacă știi biografia Zeldei, Ioana Pavelescu te surprinde, aducând la suprafață nu o vedetă și nici o femeie capricioasă, ci o femeie nesigură, plină de temeri, măcinată de gelozie, cerebrală și deopotrivă emoțională. Pentru dramatizare, probabil că atât actrița, cât și regizoarea, au ales acele scene care transmiteau cel mai bine complexitatea personajului. Nu pleci de la teatru cu o imagine de ansamblu a vieții Zeldei, ci cu întrebări, cu dorința de a cunoaște și mai bine acest destin.

photo 3

Fragmentele prezentate au parte de un decor minimalist, cu pereți albi, câteva scaune, o măsuță, un telefon. Din când în când, actrița mai introduce pe scenă părți de recuzită: scrisori, fotografii, un ghem și andrele (terapia recomandată pentru Zelda în locul dansului, care se pare că era considerat de către doctorul ei nociv), rame ale unor tablouri ș.a.m.d.

Un delir între ce a fost și ce ar fi putut să fie, mistuită de dragostea imensă pe care i-a purtat-o lui Scott, dar și reproșuri la adresa lui, a alcolismului, a prieteniilor dăunătoare (cum ar fi cea cu Ernest Hemingway), a infidelităților, a plagiatului – există dovezi că Fitzgerald ar fi copiat pasaje întregi din jurnalele Zeldei în cărțile lui – și a cenzurii – singura carte pe care Zelda a publicat-o, amintită și în piesa de teatru, este Save me the Waltz (1932).

photo 5

Ea a scris volumul în șase săptămâni, în timpul uneia dintre internările sale la sanatoriu. După ce l-a terminat, l-a trimis editorului soțului ei, Maxwell Perkins, care a fost uimit de talentul ei literar și a acceptat să-i publice manuscrisul. Se pare că Scott ar fi intervenit, furios că soția lui s-a inspirat din viața lor (fragmente pe care vroia să le folosească el în Tender is the night) și a forțat-o să taie pagini întregi din carte. De altfel, în piesă, Zelda (Ioana Pavelescu) îl acuză pe soțul ei că i-a scos inima romanului Save me the Waltz.

photo 4_1

Sunt multe lucruri de văzut, de auzit și de simțit în one woman show-ul ”Zelda”. Dacă v-am trezit cât de puțin curiozitatea, mergeți și vedeți piesa, acest omagiu fragil, sensibil și frumos adus Zeldei Fitzgerald. Vă veți îndrăgosti de Ioana Pavelescu, actrița matură care revine pe scena teatrului românesc într-un rol de excepție. Ea jonglează cu schizofrenia personajului, se transfigurează, îi dă valențe nebănuite, face salturi incredibile (la propriu și la figurat) în timp, dansează excelent și te emoționează în sfârșitul provocat (Zelda a incendiat spitalul de boli mintale în care se afla).

Până la deschiderea stagiunii, un preview:

2 comentarii
  1. ioana pavelescu

    Draga Eli,
    Iti multumesc pentru ceea ce spui si ma bucur ca ai inteles cu atata sensibilitate si profunzime munca noastra in descoperirea Zeldei.
    Cu dragoste,
    Ioana

    Reply
    1. Eli BădicăEli Bădică Post author

      Eu vă mulțumesc pentru că ați citit aceste rânduri, pentru apreciere și, nu în ultimul rând, pentru acest one woman show de excepție!

      La cât mai multe spectacole de același calibru,
      Eli

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *