Tag: francis scott fitzgerald

Ce e nou în lumea cărții din România: câștigătorii concursului IDC, standul României la Sofia, premii, traduceri, noutăți editoriale

Încă apar cărți faine, chiar dacă suntem deja la jumătatea lui decembrie, iar veștile săptămânii acesteia sunt diverse, interesante și, bineînțeles, bune. De pildă, au fost desemnați câștigătorii concursului „Incubatorul de condeie”, iar festivitatea de decernare a premiilor va avea loc mâine, 13 decembrie, la Librăria Humanitas Kretzulescu; sau scriitorilor Doina Ioanid și Liviu Antonesei le-au apărut noi traduceri în limba franceză, respectiv engleză; sau standul României de la cea de-a 42-a ediție a Târgului Internaţional de Carte de la Sofia - care arată minunat, iar scriitorii români invitați acolo sunt printre cei mai buni pe care-i avem - a fost vizitat de președintele Bulgariei, Rosen Plevneliev; sau faptul că Matei Vișniec a primit Premiul „Augustin Frățilă”, în valoare de 10.000 de euro, etc.Dar farmecul este, nu-i așa, să le descoperiți chiar voi, în cele ce urmează. Lectură plăcută! Citeşte tot articolul

Zelda Fitzgerald spune o poveste: Acordă-mi acest vals

Acordă-mi acest vals este unicul roman terminat și publicat de Zelda Fitzgerald. L-a scris în mai puțin de două luni, într-o perioadă complicată, în care fusese spitalizată într-o clinică psihiatrică și diagnosticată cu schizofrenie. Zelda Fitzgerald și-a petrecut ultimii optsprezece ani de viață în astfel de clinici, timp în care a pictat, a scris jurnale, povestiri, a publicat acest roman și a lăsat un altul neterminat: Caesar’s Things. Citeşte tot articolul

Ioana Pavelescu îi dă viață Zeldei Fitzgerald pe scena teatrului

Duminică seară, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, am văzut spectacolul ”Zelda”, o adaptare a piesei The Last Flapper de William Luce, scrisă în 1984. Acest one woman show este interpretat de actrița Ioana Pavelescu, în traducerea și regia Lianei Ceterchi, o producție a Teatrului pentru Puțini (numit așa nu din snobism, cum m-am gândit eu inițial, ci pentru că acesta este localizat într-un spaţiu amenajat în podul unei case din Strada Sofia, loc în care nu pot intra mai mult de 20 de spectatori; spațiul a fost ”botezat” de Andrei Șerban). ”Zelda” a intrat în repertoriul Teatrului Mic și Foarte Mic din mai 2013 - așa că fiți cu ochii pe programul teatrului din toamnă! Citeşte tot articolul


Cu scriitorii, cărțile sau personajele literare pe unghii

Despre modalități de a purta pe noi cărțile, personajele literare sau scriitorii care ne sunt dragi, am mai vorbit. Mai ales despre tatuaje - pe mine întotdeauna m-a atras această formă ”extremă” de a-ți arăta atașamentul față de o operă literară sau de un autor. Însă nu mi-aș face (cel puțin nu unul foarte mare) tocmai pentru că descopăr zi de zi scriitori faini, oameni cu care empatizez, cărți care-mi clătesc privirea - și n-aș vrea să simt frustrarea că am rămas toată viața cu un tatuaj cu Alice (în Țara Minunilor). Însă acum se găsesc modalități mult mai simple și perisabile de a le arăta prietenilor cât de pasionat de cărți ești: manichiuri literare. Citeşte tot articolul

Corespondențe: De la scriitori la admiratorii lor, cu drag

Deși trăiesc în secolul vitezei, mereu cablată, cu urgențe de toate felurile (vorba lui Andrei Pleșu, în Despre frumusețea uitată a vieții), am nevoie, din când în când, și de puțin răgaz. Scrisorile sunt, pentru mine, unul dintre modurile cele mai eficiente de a lua o pauză și a mă sustrage vârtejului zilnic. E adevărat, nu am mai scris de mult o scrisoare, dar îmi amintesc cu drag de perioada în care scriam, o puneam în plic și îi lipeam timbrul cu gust amar. Apoi, emoția de a verifica în fiecare zi căsuța poștală, în speranța că voi găsi răspunsul, nu cred că se compară cu primirea unui e-mail. De aceea, de dragul vremurilor trecute, dar și pentru că îmi plac scriitorii care trimit scrisori (faine!), voi iniția prin acest articol o mini-serie de corespondențe. Sper să vă placă cel puțin la fel de mult ca mie!  Citeşte tot articolul

Scriitori suferinzi de dislexie&co.

De foarte multe ori, a citi şi a scrie sunt două drepturi pe care le căpătăm prin învăţare, iar majoritatea considerăm că ni se cuvin. Ce se întâmplă însă când nu eşti psihic capabil să citeşti, să scrii sau să memorezi şi, pe deasupra, devii scriitor? Cel mai adesea ne gândim la dislexie când vorbim de astfel de incapacitaţi, dar mai există dispraxia, disgrafia, ADHD ș.a., care ar fi putut uşor împiedica mulţi scriitori să facă performanţă în literatură. Majoritatea tulburărilor de gen sunt descoperiri ale secolului XX şi, cu toate acestea, sunt autori care au trăit înainte de această perioadă şi au fost asociaţi cu probleme de învăţare, concetrare, citit sau scris. Astăzi ne-am propus să facem o trecere în revistă a câtorva din cele mai cunoscute nume, care, într-o formă sau alta, au avut un deficit. Citeşte tot articolul