Daca nu esti obisnuit cu stilul lui FitzgeraldMarele Gatsby o sa te lase cu un gust usor amarui. O sa simti ca lipseste ceva, si nu stii ce. Ca parca nu-ti pasa cu adevarat de niciunul din personajele din carte, dar ca ceva din atmosfera petrecerilor extravagante descrise de autorul american o sa-ti ramana pentru totdeauna in cap.

Asta pentru ca, in Marele Gatsby, orasul, timpul, muzica, tot ceea ce nu respira si nu vorbeste este un personaj in sine. Masina lui Gatsby, pe care Daisy o conduce spre final cu ura si nepasare, ca si cum s-ar juca cu un yoyo. Piscina lui Jay. Atelierul si benzinaria lui Wilson. Alcoolul de contrabanda.

Povestea veteranului din Primul Razboi Mondial care incearca sa-si recupereze iubirea pierduta din cauza distantei si a banilor (a lipsei lor, mai exact) este, pentru scoala americana, lectura obligatorie. Nu e o carte usoara si nu e genul de roman cu personaje de care te poti indragosti – toate sunt imperfecte, obsesive, nefericite si, in ultima instanta, traiesc intr-o lume a iluziilor, un vis american reflectat intr-o oglinda stramba.

Gatsby are, oarecum, avantajul unei moralitati relative, si, ca scuza, faptul ca e un visator, un idealist pregatit sa sacrifice mult pentru a o pastra pe Daisy pe soclul ei de perfectiune. El nu este pregatit sa o vada asa cum o vede Tom. Sau cum vede ea lumea. Tom, la randul lui, un upper-class-Ivy League-white-supremacist, ia totul de-a gata, inclusiv pe Daisy, insa isi cauta, fara sa-si dea seama, mantuirea in Myrtle.

Myrtle e o fiinta simpla – vrea doar sa fie rasfatata asa cum e Daisy, in timp ce Wilson vrea sa fie iubit precum Tom. Daisy e superficiala si vrea sa ramana asa – nu-si permite sa-si asume vinovatia pentru nimic din ceea ce a cauzat, pentru ca asta ar insemna o povara pe care nu e in stare sa o care.

Probabil ca fraza care sintetizeaza cel mai bine esenta romanului lui Fitzgerald, si care reprezinta o observatie dinspre final a lui Nick, observator al tuturor evenimentelor din carte:

“They were careless people, Tom and Daisy — they smashed up things and creatures and then retreated back into their money or their vast carelessness, or whatever it was that kept them together, and let other people clean up the mess they had made…”

Marele Gatsby este, inainte de toate, un roman al epocii sale. Dincolo de povestea personajelor, care s-ar putea sa te lase rece, pentru ca e aproape imposibil sa simpatizezi pe vreunul din ele, toate elementele specifice anilor ’20 care compun atmosfera cartii sunt ceea ce e cu adevarat memorabil (si pe alocuri delicios) la ea.

Si ceea ce ar trebui sa puna romanul lui Fitzgerald si pe lista noastra de lecturi obligatorii.

“They were careless people, Tom and Daisy — they smashed up things and creatures and then retreated back into their money or their vast carelessness, or whatever it was that kept them together, and let other people clean up the mess they had made…”

Ioana Epure

organizator de evenimente, fotograf, owner Uncle Jeb Photo& Events, fost redactor Metropotam.ro, colaborări în presa culturală: Dilema Veche


Un comentariu
  1. Pingback: 10 filme de dragoste inspirate din cărți | Bookaholic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *