Scriitori

David Foster Wallace: “I’m not getting ready to jump off a building or anything”

David Foster Wallace avea 46 de ani atunci când s-a sinucis, în 2008, după mulți ani de luptă cu o depresie severă. Interviul de mai jos este din 1997, când Infinite Jest doar ce apăruse, iar autorul american vorbește despre cum e să fii profesor, despre David Lynch, Pacientul englez, Michael Ondaatje și în general relația dintre filme și cărți, și tot felul de alte subiecte în care Charlie Rose îl aruncă, în ciuda împotrivirii sale și a unor remarci precum: Citeşte tot articolul

Cristina Ispas: Rezervaţia

Era o seară cam tristă, după prea multe întâlniri, prea mulţi oameni, prea multe explicaţii, neînţelegeri, confirmări, ieşiri. În loc să mai ies încă o dată, să stau pe scaun şi să construiesc punţi dând uşor din cap, m-am băgat în pat de la 8, hotărâtă să mă uit mai degrabă pe pereţi. Relaxare mai bună nici că am găsit, mai ales de când pereţii sunt calcio vecchio. Citeşte tot articolul

Ruşii care nu trebuie rataţi

E un subiect la care m-am gândit mai demult, de când Alex începuse să scrie despre Sorokin şi Dovlatov. De fapt, asta e lista pe care el ar trebui să o facă, dar pe care am ajuns să o pun eu cap la cap. De ce? Pentru că, cum necum, ruşii ăştia incită mereu, la ei e altceva: e Putin, e Voina, e Kremlin, sunt republici, proteste, marşuri, crime. Nu mai vorbim de momentul actual, când ochii aţintiţi asupra Moscovei - Putin din nou preşedinte, Voina au fost la noi - ne fac şi mai surescitaţi, curioşi. Citeşte tot articolul

Două ore cu Charles Bukowski: Born Into This

drink more beer. there’s time. and if there’s not that’s all right too.

(How To Be A Good Writer, Charles Bukowski, via)

E simplu: dacă ești bookaholic și ai două ore libere weekend-ul ăsta, atunci folosește-le cu încredere pentru documentarul de mai jos, Born Into This, din 2003, unul dintre cele mai mișto filme despre Bukowski pe care o să ai ocazia să le vezi. Citeşte tot articolul

10 melodii + un album inspirate de George Orwell

George Orwell nu este adus pentru prima oară în discuţie pe Bookaholic. Nu demult am făcut chiar o comparaţie între romanul O mie nouă sute optzeci şi patru şi filmul realizat în 1984 după scriitura englezului, amintind și de Pink Floyd, care, în opinia noastră, constituie "gradinița" dinainte de "școala" Orwell. Cele mai influente romane scrise de acesta au rămas de-a lungul secolului XX O mie nouă sute optzeci şi patru (1948) şi Ferma animalelor (1945), care actualmente sunt lecturi universale obligatorii prin licee şi facultăţi, iar azi am ales să abordăm o altă perspectivă asupra acestor două texte, pentru a le face mai mult plăcute decât obligatorii. :) Citeşte tot articolul


Scriitori suferinzi de dislexie&co.

De foarte multe ori, a citi şi a scrie sunt două drepturi pe care le căpătăm prin învăţare, iar majoritatea considerăm că ni se cuvin. Ce se întâmplă însă când nu eşti psihic capabil să citeşti, să scrii sau să memorezi şi, pe deasupra, devii scriitor? Cel mai adesea ne gândim la dislexie când vorbim de astfel de incapacitaţi, dar mai există dispraxia, disgrafia, ADHD ș.a., care ar fi putut uşor împiedica mulţi scriitori să facă performanţă în literatură. Majoritatea tulburărilor de gen sunt descoperiri ale secolului XX şi, cu toate acestea, sunt autori care au trăit înainte de această perioadă şi au fost asociaţi cu probleme de învăţare, concetrare, citit sau scris. Astăzi ne-am propus să facem o trecere în revistă a câtorva din cele mai cunoscute nume, care, într-o formă sau alta, au avut un deficit. Citeşte tot articolul


Autorii și mass-media: câteva nume peste care nu ai cum să nu dai

Urmărind de ceva vreme ce se întâmplă prin lumea literară din .com și .co.uk, n-am putut să nu observ că există nume care se repetă. Normal, există autori și autori. Unora le place să iasă la rampă, să dea interviuri, să stea pe Twitter, și, în general, să-și dea cu părerea despre diverse. Altora, nu - când a apărut contul fals de Twitter al lui Cormac Mccarthy, au vuit toate ziarele. Nimănui nu-i venea să creadă că un autor atât de retras precum McCarthy (care încă scrie la mașina de scris!) ar putea să facă un asemenea salt tehnologic. Citeşte tot articolul

Despre femeie, fără mitizări şi sentimentalisme

Când eram mici, la şcoală, de 8 martie făceam felicitări personalizate, pentru a le oferi cadou mamelor noastre. Mai târziu, când am mai crescut, nu am mai făcut felicitări şi am început să oferim alte cadouri, flori, parfumuri etc. Dar, indiferent de ceea ce oferim, în fiecare an de 8 martie ne gândim mai mult decât în alte zile la mamă, la bunică, poate la prietena noastră cea mai bună. La ceea ce înseamnă femeile din viaţa noastră. Şi tocmai pentru că 8 martie aduce în discuţie mai pregnant decât alte ocazii ideea de femeie (mamă), o să vorbesc şi eu despre femeie – despre femeile din cărţi –, dar nu din perspectiva romanţios-sensibilă prin care aceasta este încă, în mare parte, privită. Iar pentru că literatura este şi ea saturată de imagini „suave” ale femeii, o să trec în revistă 8 titluri de cărţi ce dezvăluie o altă latură, întunecată şi dură, dar realistă a raportării femeii la societate şi la diferite mentalităţi. Citeşte tot articolul


de veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară și criminalii

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în SUA a fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii '80-'90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost - şi va rămâne pentru ceva vreme - De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii '60 a fost cea mai cenzurată şi interzisă carte din SUA (în 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură). Citeşte tot articolul


Adevăr sau provocare: o anchetă literară despre scriitori şi personaje româneşti

Dacă tot ne-am încumetat la Sf. Valentin, am vrut să facem o anchetă literară şi de ale noastre Dragobete, cumva pliată pe literatura română. Pe alocuri a ieşit amoroasă, în altele ne-am pus prietenii în dubiu, neştiind poate ce ar răspunde. I-am înţeles totuşi - cât de uşor ar fi să îşi provoace scriitorii sau personajele preferate la o rundă de "Adevăr sau provocare"?

Iată ce au răspuns provocării noastre Ana Ularu, Marius Chivu, Florin Iaru, Cosmin Ciotloş, Iulia Militaru, Val Chimic, Andreea Molocea, Dragoş C. Butuzea, Livia Ştefan, Mihai Duţescu şi Cristina Nemerovschi! Citeşte tot articolul


Barry Gifford și Tatăl Fantomă

Barry Gifford nu este un nume foarte cunoscut în România, cu toate că arborele genealogic al autorului american indică faptul că prin vene îi curge şi sânge bucovinean. Pe 1 martie se va lansa în România filmul Tatăl fantomă, regizat de Lucian Georgescu, bazat pe nuvela lui Gifford Almost Oriental, ce pornește, la rândul ei, din experiența reală a autorului într-un road trip prin România.  Citeşte tot articolul