Bookaholic

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în SUA a fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii ’80-’90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost – şi va rămâne pentru ceva vreme – De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii ’60 a fost cea mai cenzurată şi interzisă carte din SUA (în 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură).

Această cărticică a intrat în viaţa noastră undeva în vremea adolescenţei, când inclusiv la şcoală ne-a fost recomandată. Actualmente este pe lista lecturilor obligatorii în SUA, însă undeva în a doua jumătate a secolului trecut a fost considerată una din cele mai periculoase, iar asta s-a datorat faptului că o mână de criminali au invocat cartea lui Salinger ca punct de inspiraţie.

Lee Harvey Oswald (asasinul presupus al preşedintelui american John F. Kennedy), John Hinckley Jr. (cel care l-a împuşcat pe Ronald Reagan, în încercarea de a o impresiona pe actriţa Jodie Foster), Mark David Chapman (cel care l-a împuşcat mortal pe John Lennon în decembrie 1980) – sunt doar câteva din numele care de-a lungul timpului au fost asociate cu De veghe în lanul de secară.

Cel mai notoriu din cei sus-numiți este Mark Chapman. Cazul lui a zguduit întreaga lume. Povestea pe scurt – obsedat de John Lennon, Chapman a cedat demonilor proprii şi s-a convins că fostul Beatle trebuie împuşcat. După ce a apăsat pe trăgaci, Chapman s-a aşezat cuminte pe bordură, a scos De veghe în lanul de secară din buzunar şi a început să citească în aşteptarea poliţiei.

Povestea pe larg a fost însă dezbătută în anii ’80 şi continuă să fie un domeniu de interes şi în ziua de azi. Fascinaţia lui Chapman pentru Holden Caulfield, cu care la un moment dat s-a identificat în totalitate (scria mesaje pe care le semna cu numele personajului), reprezintă probabil influența cărţii lui Salinger dusă la cel mai lugubru extrem.

Mark Chapman poate constitui cumva acel profil de cititor dement de care autorităţilor le este frică – un pericol pentu societate, cu siguranţă de o inteligenţă peste medie, cu o mână de convingeri greu de explicat pe cale raţională. În cele câteva zile cât i-a ţinut să se convingă de necesitatea crimei pe care urma să o comită, acesta a cumpărat un exemplar din cartea lui Salinger, special pentru momentul împuşcării.

“I went to the bookstore and bought The Catcher in the Rye. I’m sure the large part of me is Holden Caulfield, who is the main person in the book. The small part of me must be the Devil.” – fragment din declaraţia dată de Chapman poliţiei, la câteva ore după arest, în data de 9 decembrie 1980.

Povestea lui Lee Harvey Oswald continuă să fie un mister, neştiindu-se nici la ora actuală dacă el este într-adevăr cel care l-a împuşcat pe Kennedy, şi nici măsura în care romanul lui Salinger i-a stat la căpătâi. Zvonurile umblă, însă nimic nu este dovedit. În cartea “Case Closed” a lui Gerald Posner sunt stipulate alte lecturi pe care Oswald le-ar fi avut la bază – Das Kapital, Ferma animalelor, Mein Kampf – însă nimic concret despre aventurile intro şi extrovertite ale lui Holden Caulfield. Unii profesori americani, însă, le prezintă cartea studenţilor şi elevilor ca fiind una din lecturile lui Oswald.

În ceea ce îl priveşte pe John Hinckley Jr., acesta face parte din categoria asasinilor (de președinți) a căror misiune nu a fost dusă până la capăt. În urma atentatului din 1981 asupra lui Ronald Reagan, preşedintele american a supravieţuit, iar Hinckley a fost achitat pledând că ar fi nebun. Cartea lui Salinger se pare că a fost doar un stimulent (un exemplar al romanului De veghe în lanul de secară a fost găsit în camera acestuia de hotel), motivul care l-a împins la crimă fiind obsesia pentru Jodie Foster.

“Over the past seven months I’ve left you dozens of poems, letters and love messages in the faint hope that you could develop an interest in me. Although we talked on the phone a couple of times I never had the nerve to simply approach you and introduce myself. […] the reason I’m going ahead with this attempt now is because I cannot wait any longer to impress you.” – ultimul mesaj pe care John Hinckley Jr. l-a trimis actriței înainte de atentat.

Cum s-a speculat că De veghe în lanul de secară a stat la baza a numeroase crime, în 1997 a fost lansat filmul Conspiracy Theory (cu Mel Gibson şi Julia Roberts), unde personajul principal este un paranoic, încrezător în teoriile conspiraţioniste, care simte chemarea necontrolată de a cumpăra zeci de exemplare din această carte.

Indiscutabil, De veghe în lanul de secară tratează aventurile unui personaj cu probleme de adaptabilitate, manii, persecuţii închipuite şamd. Genul acesta de individ este adesea întâlnit în orice societate, cu multiple nuanțe, bineînțeles. Pentru cei care vor să găsească răspunsuri care să justifice crimele înfăptuite de-a lungul secolului trecut, puteţi citi cartea în limba originală aici.