Tag: crima

Cărţi „coup de coeur”: „Ucigaşul din mine”, de Jim Thompson – o capodoperă a genului noir

Publicat în 1952, romanul americanului Jim Thompson, Ucigaşul din mine/ The killer inside me – apărut la Editura Paladin în 2014 (traducere de Ona Frantz) –, îl plasează pe scriitor printre marii autori ai genului noir, alături de Raymond Chandler şi Dashiell Hammett. Gen de nişă, în care intrigii detectivistice din romanul poliţist i se adaugă un viu fundal social şi de atmosferă şi o focalizare pe personajul principal (devenit mai complex decât detectivul romanelor poliţiste), romanul noir reuşeşte – prin cele mai bune romane ale sale – să transgreseze genul către literatura mainstream. De altfel, filmele noir cu Humphrey Bogart – ca de pildă Somnul de veci/ The Big Sleep, după romanul lui Chandler, ori Şoimul maltez/ The Maltese Falcon, după cel al lui Hammett – fac astăzi parte din categoria filmelor de aur ale epocii vechiului Hollywood. Citeşte tot articolul

Una din copertele inițiale

Chipuri noi pentru cartea lui Jonathan Coe, “What a Carve Up!”

"What a Carve Up!", romanul satiric cu care Jonathan Coe devenea, la jumătatea anilor ’90, preferatul atâtor cititori, a fost temă de design de carte (alături de "The Outsiders" de S.E. Hinton) la ediția din acest an a concursului Penguin Random House Design Award (luna iunie), organizat de respectata editură britanică Penguin Random House. Acțiunea romanului – care se construiește în jurul unei familii fictive Winshaw și care este în fond o satiră la adresa politicii britanice din timpul guvernului conservator condus de Margaret Thatcher în anii ’80 – a provocat mulți studenți la design, care au venit cu propuneri extrem de curajoase pentru coperta acestei cărți. Citeşte tot articolul

The Girl with the Dragon Tattoo – cartea și filmul

Ne plângem de multe ori că o mulțime de autori buni rămân anonimi. Și nu-i departe de adevăr – dar la fel de adevărat este că, alteori, celebritatea unei cărți sau a unui autor e tocmai ceea ce stă între acesta și cititori. Gândiți-vă numai la Eat, Pray, Love – de care am fugit din cauza unui film prost, care ne-a creat impresia ca romanul nu e nimic mai mult decat literatură de gagici visătoare. The Girl with the Dragon Tatoo a fost – cel puțin pentru mine - un astfel de exemplu. Nu pentru că aș fugi de Stieg Larsson (cred ca ar fi de-a dreptul ipocrit din partea cuiva care citește atâta science fiction și literatură YA ca mine), ci pentru că, la un moment dat, numai despre asta se vorbea. Două săptămâni de vacanță și nevoia sinceră de a citi ceva entertaining, fără prea mari profunzimi (de parcă în general citești numai Dostoievski, haha, râde gnomul iubitor de vampiri din interiorul meu), m-au convins să dau o șansă primului volum din trilogia Milennium. Citeşte tot articolul

Când pasiunea pentru cărți omoară – cazul rusesc

Nu știu cum se întâmplă dar, aparent, rușii sunt mai pasionali decât alte nații. Poate e de la vodcă. Și nu oricum, ci în ceea ce privește literatura (și filosofia). Săptămâna trecută toate ziarele importante din afară au scris despre cazul celor doi ruși care, la un pahar de vorbă (cu alcool inclus), au purtat o discuție în contradictoriu în ceea ce privește superioritatea unui gen literar sau al altuia (mai exact, proză versus poezie). Susținătorul înfocat al prozei, în vârstă de 67 de ani, a pierdut disputa fiind înjunghiat de fanul poeziei, în vârstă de 53 de ani. Citeşte tot articolul

Asasini reali şi asasini imaginari – Legături de sânge de Aurora Liiceanu

Ultima carte semnată de cunoscutul psiholog Aurora Liiceanu se numeşte Legături de sânge. Povestea Ioanei (Editura Polirom, 2013, în seria de autor „Aurora Liiceanu”) şi se ocupă de cazul unei femei care şi-a omorât fratele – altfel spus este o carte scrisă – cu contribuţia lui Mihai Ioan Micle – ca urmare a experienţei de psiholog în cadrul Institutului Naţional de Criminologie. Citeşte tot articolul

Regina Agatha Christie – Misterul crimei fără cadavru

Cînd vine momentul Agatha Christie, e nedetronabil. Vine rar, dar total. Pentru Misterul crimei fără cadavru am suspendat o zi, adică, de la un punct încolo, mi-am zis că n-are nici un rost să-mi mai propun să mă apuc de ceva. Nu săriţi cu invidia: am zis deja că momentul Agatha Christie vine rar! Rarisim. Citeşte tot articolul


„Asasinul din inima pădurii” – Pământul oamenilor liberi de Liliana Lazăr

Liliana Lazăr (n. 1972) trăieşte în prezent în Franţa, unde a publicat în 2009 romanul Terre des affranchis (Gaïa Éditions, Actes Sud), carte tradusă anul acesta la Editura Trei (Pământul oamenilor liberi, traducere din franceză de Doru Mareş). Cartea a fost bine primită în Franţa, obţinând mai multe premii, printre care „Premiul celor cinci continente”, acordat de Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Romanul conţine, de altfel, toate ingredientele care continuă să suscite interesul occidentalilor pentru ţările estice, foste comuniste: pitorescul local, reprezentat de superstiţiile populare (moroi, locurile blestemate, cum e aici lacul Groapa cu lei, numit la început Groapa cu turci, fiindcă în el îşi găsiseră moartea turcii, încercuiţi de oştile lui Ştefan cel Mare), opresiunile regimului comunist (aici cazul preoţilor persecutaţi de regim), la care se adaugă povestea senzaţională a personajului principal, Victor Luca, un criminal în serie fără voia lui – un caz patologic –, care supravieţuieşte douăzeci de ani ascuns în podul casei părinteşti (pentru a scăpa de pedeapsă pentru cea de-a doua crimă înfăptuită, uciderea prin strangulare a Aniţei, fata din sat de care era îndrăgostit) şi încearcă să-şi găsească mântuirea copiind cărţile sfinte (la îndemnul preotului). Citeşte tot articolul

Ficţiunea bate realitatea. Mikkel Birkegaard, „Condamnat la moarte”

Dacă te întrebi ce se mai poate face dintr-o combinaţie a clasicului motiv al manuscrisului găsit şi o intrigă poliţistă, şi ea destul de clasică – scriitorul de romane horror, terorizat de un „copycat” care transformă în realitate crimele brutale descrise în cărţi –, Mikkel Birkegaard îţi oferă un răspuns mai mult decât satisfăcător: bestsellerul său Condamnat la moarte reuşeşte să transforme chiar şi aceste subiecte tocite într-o naraţiune imprevizibilă şi, în acelaşi timp, marcată de o puternică interogaţie asupra graniţei dintre ficţiune şi realitate: cât de greu este să opreşti ficţiunea să nu se transforme în realitate, mai ales în cazul scrierilor ce dau frâu celor mai cumplite porniri violente? Citeşte tot articolul

de veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară și criminalii

În urmă cu aproximativ 30 de ani, în SUA a fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii '80-'90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost - şi va rămâne pentru ceva vreme - De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii '60 a fost cea mai cenzurată şi interzisă carte din SUA (în 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură). Citeşte tot articolul


Dezgheţul sau când ghioceii ies la suprafaţă

Mă uit la televizor şi văd că în Rusia iarăşi a câştigat partidul lui Putin alegerile. Cu câteva ore înainte, se anunţase că probabil va pierde majoritatea. Cumva, nu s-a întâmplat asta. Apoi văd politicienii noştri certându-se ca într-o piesă absurdă şi foarte comică pe problemele lor vitale pentru ţară. Citeşte tot articolul

Noapte albă, de Asa Larsson

Nu e greu de înţeles de ce romanele poliţiste nordice au atâta succes. În nord, chiar şi când zăpezile se topesc, peisajul are personalitate şi substanţă. Frigul, ninsoarea, întunericul pot să ascundă perfect urmele unei crime. Nopţile albe sau zilele scurte din timpul iernii tulbură somnul şi sufletele. Pe de altă parte, unde poate şoca mai tare apariţia unui criminal psihopat, dacă nu într-o societate aşezată, curată, ierarhizată şi foarte închisă?

Citeşte tot articolul


Cine sînt străinii din Orient Express?

Deosebit de agreabil este pentru mine – dacă mi-e permis să împrumut cuvintele unui  majordom englez, în voiaj prin bătrînul continent – să mă delectez din cînd în cînd cu cîte un roman poliţist. Cele britanice, old school , îmi provoacă o plăcere cu totul aparte, găsesc în ele ceva de provincie închisă în ticurile ei,  care satisface gustul meu uşor nerdish pentru chesti de-astea de pensionari. Citeşte tot articolul