Nu știu cum se întâmplă dar, aparent, rușii sunt mai pasionali decât alte nații. Poate e de la vodcă. Și nu oricum, ci în ceea ce privește literatura (și filosofia).

Săptămâna trecută toate ziarele importante din afară au scris despre cazul celor doi ruși care, la un pahar de vorbă (cu alcool inclus), au purtat o discuție în contradictoriu în ceea ce privește superioritatea unui gen literar sau al altuia (mai exact, proză versus poezie). Susținătorul înfocat al prozei, în vârstă de 67 de ani, a pierdut disputa fiind înjunghiat de fanul poeziei, în vârstă de 53 de ani.

Să-mi fie cu iertare, știu că este vorba despre viața unui om, nu vreau să fiu cinică, dar situația este destul de amuzantă. Hai să-i spunem o tragicomedie. Dacă aș fi în stare, aș face niște bancuri potrivite momentului – între noi fie vorba, dacă nu ar fi atât de reală, știrea chiar ar putea fi desprinsă din glumele pentru iubitorii de literatură.

Se pare că cei doi sunt din regiunea Sverdlovsk și că se aflau în casa victimei atunci când totul s-a petrecut. Altfel spus, erau prieteni. Ceea ce-i un pic ciudat – dacă se cunoșteau destul de bine, probabil că nu-i prima dată când au avut discuții aprinse despre literatură. Iar dacă punem stereotipurile la lucru, fiind ruși, nu cred că era o premieră că, în timpul întâlnirii, consumau alcool. Și atunci nu mă pot abține să mă întreb: ce a fost diferit de data aceasta?

Spre deosebire de cazul celor doi oameni (tot ruși, dar mai tineri, în jur de 30 de ani aveau) care au avut o dispută în ceea ce-l privește pe filosoful Immanuel Kant, de acum aproximativ 4 luni, cel de față este mult mai violent. Tocmai pentru că profesorul de 53 de ani era prieten cu victima sa, pe când ceilalți doi se întâlniseră pentru prima dată la o coadă la bere, într-un bar. Nici atunci, ca și acum, nu se știe exact ce a stârnit pornirile criminale.

De data aceasta este dubios și că media de vârstă este mult mai mare decât cea precedentă.

Curiozitatea mea de bookaholic 100% ar vrea să-i ia la întrebări pe cei doi inculpați, criminalul, respectiv pe cel care a tras cu arma și l-a rănit pe partenerul de dialog, să-i fac să spună toată povestea da capo al fine. Doamne, e pură literatură aici! (Poate o va scrie cineva.)

M-a pus pe gânduri toată afacerea aceasta și mă întreb dacă, în alte patru luni, vom citi despre asasinate în masă în numele literaturii. Tot la ruși, Конечно (desigur, zice Google).

Surse: theguardian.comindependent.co.uk

 

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *