A patra zi la FILIT a debutat cu o ceață densă ce cuprinsese tot orașul și care s-a ridicat aproape spre prânz. La Casa FILIT era relaxare maximă, oameni cu zâmbetul pe buze (probabil după acea noapte faină a poeziilor și muzicii), voluntari abia treziți din somn, organizatori puși pe treabă de la primele ore ale dimineții. 

După tabietul cafelei și al țigărilor savurate în zorii zilei, am pornit spre Ateneul Tătărași, unde abia așteptam să asist la o întâlnire numită ”Literatura la Ateneu” – lectură și Q&A, la care au participat Daniela Zeca-Buzura și Cristian Teodorescu, moderați de Marius Chivu.

Tare cochetă sala mare a ateneului din cartierul Tătărași! Iar evenimentul a fost destul de intim, cu un public de aproximativ zece persoane, printre care și Emil Brumaru. Asta nu înseamnă că scriitorii nu au purtat discuții interesante, ”zgândăriți” de criticul literar Marius Chivu, dar și de întrebările din public.

În Medgidia, ca și în alte orașe mici din România, este o adevărată dramă a memoriei colective, nu se mai știe nimic. (Cristian Teodorescu)

Întâi de toate, Cristian Teodorescu a citit un fragment din Medgidia, orașul de apoi (Editura Cartea Românească, 2009), iar Daniela Zeca-Buzura din Omar cel orb (Editura Polirom, 2012). Apoi au început să curgă întrebările și răspunsurile.

S-a discutat despre călătoriile în trecut, despre spațiile culturale exotice (strâns legate între ele, Marius Chivu a accentuat problematica unor călătorii într-o altă geografie și altă cultură, inducând faptul că ambele necesită cercetare, ceea ce înseamnă un efort foarte mare); despre cum tratezi un subiect străin de tine, care este proporția dintre imaginație și realitatea descoperită; despre curajul de a te avânta într-o societate închisă (cum a făcut Daniela Zeca-Buzura făcând cercetare în Iran); despre minorități și etnii (tot criticul literar de la Dilema Veche spunea că în ultimul timp au început să apară din ce în ce mai multe cărți ce tratează aceste povești care lipseau din literatura română); despre motivele care i-au împins pe cei doi scriitori să scrie astfel de povești (O necesitate de a recupera memoria, din  fascinație și melancolie? se întreba Marius Chivu) și altele asemenea.

Omar cel orb este ultima treaptă ca gravitate ale celor trei cărți din acest spațiul cultural. Ea închide șapte ani din viața mea. Am încercat să nu cad în capcanele turistului. Mi-a fost foarte greu să obțin un permis de intrare în cimitirul din Iran, dar tot ficțiunea m-a salvat după nenumărate alte insistențe. (Daniela Zeca)

S-au povestit întâmplări exotice, fantastice, ce par reale deși nu sunt, întâmplări cu tâlc, despre Iran și pericolele lui, despre obsesia pentru Orient și scrierea despre el. S-au acoperit zonele scrierii unei cărți, dar și a prozei scurte, s-au făcut afirmații în ceea ce privește construcția unor personaje, dar și dificultatea de a alege un titlu.

IMG_0290

Invitații au uimit prin contrast: Cristian Teodorescu mai spiritual, cu povești amuzante, spuse în stilul său caracteristic plin de umor; iar Daniela Zeca-Buzura ceva mai serioasă, mai formală, cu povești grave și profunde.

La sfârșit s-au împărțit autografe și s-au făcut declarații de admirație către scriitori.

La tine în carte personajele fac ce vrei tu să facă”. (Cristian Teodorescu)

Sunt mai atent când scriu povestiri tocmai pentru că dacă ratezi o pagină, s-a dus. În momentul în care îmi pun în cap să scriu un roman, îl scriu cam imediat. Acum ceva timp mi-am propus să scriu numai cărți pe care eu aș vrea să le citesc”.  (Cristian Teodorescu)

Din romanele polițiste am învățat tacticile suspansului și cum să nu plictisesc cititorul”. (Daniela Zeca-Buzura)

Al doilea eveniment la care am mers, imediat după prânz, a fost ”Scriitori în centru”, runda întâi, la Casa FILIT – lecturi de poezie și Q&A. Au participat: Mircea Dinescu, Emil Brumaru, Ileana Mălăncioiu. Moderator: Conf. univ. dr. Bogdan Creţu.

Triada invitaților de la acest eveniment a acaparat sala: tineri, oameni trecuți de vârsta a doua sau a treia, jurnaliști, cititori, fani înrăiți, scriitori, poeți, manageri culturali, traducători, organizatori FILIT, toată lumea i-a aplaudat minute în șir pe cei trei poeți. Sincer vă spun, a fost evenimentul zilei la FILIT, mai fain chiar și decât dezbaterea de la sfârșitul zilei de la Teatrul Național.

Mircea Dinescu și Emil Brumaru au povestit despre vremurile de mult apuse, și-au amintit despre colaborările pe care le-au avut, au vorbit despre ”banii negri” primiți din literatură, despre Tamara și Bin Laden etc.

IMG_0295

Una dintre cele mai de succes relatări de-ale celor doi poeți minunați a fost cea în care ne-au mărturisit că, într-o seară, după ce au băut foarte mult, s-au dus la o biserică. Mircea Dinescu zărise cutia milei și l-a rugat pe Emil Brumaru să stea de pază pentru a putea să sustragă câteva monede. Între timp, se pare că un preot i-a văzut și i-a întrebat ce fac acolo, iar Dinescu ar fi răspuns că sunt poeți și trebuie să-i fie milă de ei, că n-au ce mânca.

Alte anecdote, pe scurt, pentru a asezona evenimentul cum trebuie: primul Playboy văzut de către cei doi, ciorapii de plastic ai lui Dinescu, trapeza din Germania, șpăgile ș.a.

Ileana Mălăncioiu, una dintre cele mai îndrăgite poete, s-a aflat la jumătatea distanței dintre Mircea Dinescu și Emil Brumaru, discretă, retrasă, mai puțin volubilă – poate și pentru că domnii o mai întrerupeau.

Mircea Dinescu a fost primit deosebit de bine la Iași: public entuziasmat, dornic de ascultat povești despre cenzură și poezii din timpul comunismului și de după.

Emil Brumaru a citit din Rezervația îngerilor, precizând că mai are și altele, mai bune decât ale lui Dinescu (în glumă, firește), dar erau prea grele de luat la Iași. După prima poezie lecturată, Brumaru spunea că, de fapt, aceea nu era potrivită stilului său – aparent, dumnealui vrea să înceapă să scrie pentru B.U.G Mafia și Paraziții.

Ce să mai, discuțiile au fost pasionante și au cucerit publicul. Exact ca un desert bookaholic delicios de după prânz.

 

A urmat ”Scriitori în centru”, repriza a doua, cu Daniela Zeca și Jean Mattern. Moderator: Luminiţa Corneanu.

Din păcate, după Herta Muller și Georgi Gospodinov, nici Andrea Bajani nu a mai putut ajunge la Iași, tot din pricina unor probleme de sănătate. Totuși, Luminița Corneanu a insistat să lectureze un fragment de la începutul romanului lui Bajani, De vei lua aminte la greșeli (Editura Humanitas, 2011).

IMG_0298

Jean Mattern a debutat în forță în fața publicului român, cu un fragment extrem de melodios și sacadat în limba franceză, din ultima lui carte tradusă la noi, Lapte și miere (Editura Polirom, 2011).

Daniela Zeca-Buzura a citit un alt fragment din Omar cel Orb decât de dimineață la Ateneul Tătărași.

Imaginarul este unul dintre modalitățile de a pătrunde în adâncuri”. (…) Cel mai adesea un scriitor merge pe impuls, nu gândește mult înainte un subiect. (Jean Mattern)

Pe scurt, discuțiile purtate au gravitat în jurul spațiilor culturale exotice; efortului de documentare; călătoriilor ca proces vital al documentării; mitulului nativului; elementelor autobiografice în romane; identificării autorului cu părți din personajele lor; temei exilului; imigrației; identității; alterității; alegerii temelor pentru propria literatură; meseriilor colaterale scrisului (Daniela Zeca este jurnalist, iar Jean Mattern editor); proiectelor de viitor (Daniela Zeca a mărturisit că va scrie un roman care va conține relația în contradictoriu dintre femei și bărbați, în contexte medicale și universitare, iar Jean Mattern spunea că va încheia curând un roman care are este plasat în timpul olimpiadei din 1976).

IMG_0299

În încheierea celei de-a patra zile a festivalului, am asistat la întâlnirea dintre François Weyergans și Cristian Tudor Popescu, eveniment moderat de Cătălin Sava.  Din nou, TVR 2 a transmis în direct.

IMG_0300

Mă așteptam să fie o seară cel puțin la fel de deosebită ca cea de acum două zile, numită ”Scriitorii și televiziunea”, însă am fost puțin cam dezamăgită de cum s-au desfășurat lucrurile. Nu mă înțelegeți greșit, cei doi invitați au fost pe val, însă, din păcate, mi s-a părut că moderatorul a adresat întrebări banale și oarecum irelevante. Cred că cei doi invitați s-ar fi descurcat mai bine pe cont propriu.

Eu am vrut, când eram mic, să fiu papă. Îmi plăcea cum arătau hainele acestuia. Apoi am vrut să merg pe lună. (…) Dar m-am făcut scriitor pentru că asta știu cel mai bine. Ceea ce mi-a adus cinematograful a fost noțiunea de ritm și de montaj. (François Weyergans)

Totuși, punctele forte dezbătute au fost: blocajul scriitoricesc, dificultatea de a scrie, destinul și alegerea profesiei, cinematografia rusească, regizorii preferați, regizorii români (François Weyergans afirma că nu a prea vizionat filme românești, dar că este la curent cu premiile date regizorilor români în ultimul timp), credința în acțiunile proprii, recunoașterea cinematografică prin prisma premiilor, regia scrierii unui roman, ecranizări (Cristian Tudor Popescu spunea, de exemplu, că nu i se pare că volumele lui scriitorului francez sunt ecranizabile, iar câștigătorul premiului Goncourt i-a dat dreptate, completând că el nu a vrut niciodată să scrie scenarii deghizate în romane) și multe altele. Cu precădere, despre interferența dintre cinematografie și literatură, evident.

Un bărbat adevărat nu scrie. Un bărbat adevărat muncește, face copii, mănâncă ciolan cu fasole ș.a. Această operație are loc dacă există în tine ceva slab, să nu zic feminin. (Cristian Tudor Popescu)

Trebuie să vă spun că om mai blând, mai sincer, mai diplomat decât François Weyergans mi-a fost dat cam rar să văd. În ceea ce-l privește pe Cristian Tudor Popescu, el nu s-a dezmințit, a fost aseară așa cum este de obicei și cum îl vedeți prin presă și pe la televizor – adică ironic, acid, ușor indispus, dar implicat și foarte bine informat.

IMG_0304

După dezbatere, FILIT l-a avut ca invitat pe Alexandru Andrieș, împreună cu ”gașca” sa: Maria Ioana Mîntulescu, Berti Barbera, Sorin Romanescu. Au ridicat sala (plină până la refuz) în picioare, ce să mai! Fantastic concert, mi-a plăcut mult – asta și pentru că mie îmi place foarte mult muzica lui Andrieș.

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.