De ce unii melci au căsuţă iar alţii nu? Cine este Dumnezeu? Există extratereştri? De ce mergem la toaletă? De ce sughit? De ce numai oamenii mari hotărăsc ce-i de făcut? De ce făceau copiii munci atît de grele în epoca victoriană?De ce sînt unii oameni urîcioşi?

Probabil că părinţii ar putea să se bată în liste cu de ce-uri care de care mai aberante, mai fanteziste sau pur şi simplu grele. Unii se amuză, alţii sînt încurcaţi, nu cred să fie unul care să nu fi fost prins măcar o dată fără un răspuns rapid şi care, eventual, să nu poată fi combătul cu încă un „dar de ce?“, la final. Pentru că toate astea se întîmplă peste tot şi tuturor, o scriitoare, Gemma Elwin Harris s-a gîndit să conceapă o carte care să fie şi amuzantă şi eficientă şi de ajutor. Pentru toată lumea! Aşa a luat formă un volum cu o idee foarte bună în spate: Întrebări mari de la cei mici la care răspund oameni foarte importanţi, publicat recent de Editura Humanitas, într-o traducere semnată de Mihaela-Elena Balint, cu ilustraţii de Rareş Ionaşcu.

Cartea e … mai multe lucruri. În primul rînd, ar fi o antologie de „de ce-uri?“.  Întrebările sînt la fel de diverse pe cît lasă de înţeles selecţia pe care am făcut-o la început. La ele răspund precis, clar şi multe ori amuzant oameni cunoscuţi. Ei sunt scriitori, bucătari, oameni din televiziune, psihologi, filozofi, oameni de ştiinţă şi chiar paleontologi. Un paleontolog, de exemplu, răspunde la întrebarea „de ce toate animalele care zboară au pene, în afară de lilieci? Explicaţia implică nişte concluzii recente ale comunităţii specialiştilor, care par să cadă de acord că dinozaurii au fost strămoşii păsărilor. Dar ăsta e doar începutul explicaţiei, pe care n-aş divulga-o, să nu vă stric suspansul.

batSursa

Pot, în schimb, să vă dau o idee despre tonul şi limbajul în care sînt date răspunsurile, chiar dacă am pomenit ceva despre claritate şi simţul umorului. Scriitori Antony Woodward şi Rob Pen răspund la întrebarea despre originea vîntului: „Cînd aerul se încălzeşte, se ridică. Şi în timp ce se ridică –asta e partea importantă – este înlocuit cu altceva: cu alt aer, mai puţin cald. Pe măsură ce aerul încălzit urcă, aerul mai rece îi ia locul şi, uite-aşa, acel aer în mişcare se numeşte VÎNT“.

Întrebările care au o explicaţie ştiinţifică, sau care se pretează la o astfel de abordare primesc şi răspunsurile cele mai limpezi. Dr. Seth Shostak,  astronom, explică, de exemplu, faptul că există o probabilitate foarte mare ca în univers să se mai găsească şi alte locuri cu un mediu prielnic pentru viaţă, din moment ce doar galaxia noastră are aproximativ o mie de miliarde de planete. Plus că ştim sigur că mai sînt sute de miliarde de galaxii, vizibile cu ajutorul telescopului. Aşadar, extratereştri ar putea exista, dacă asta era întrebarea. Doar că, momentan, nu avem decît presupuneri despre o atare posibilitate, nu şi dovezi imbatabile.

Dacă în chestiunea extratereştrilor încă o mai putem scălda, la cea care priveşte identitatea lui Dumnezeu au încercat un răspuns trei specialişti: un filozof şi doi scriitori. Am reţinut un pont bun dat de filozof, de Julien Baggiani: „dacă cineva îţi va spune că ştie el sigur cine este Dumnezeu, nu te grăbi să-l crezi“.

wk-goldfish28090_2684001bSursa

Spuneam că volumul ăsta înseamnă mai multe lucruri. Pe lîngă o antologie de întrebări, majoritatea comice prin ce sînt, şi de răspunsuri, majoritatea pertinente şi neplictisitoare (m-a dezamăgit Gordon Ramsey, care a povestit cam plat cum îi vin lui ideile de reţete), e poate important de listat şi cîteva nume ale celor care dau sfaturi. Sau măcar cîteva dintre cele  cunoscute deja de părinţii din România: Gordon Ramsey, bucătarul (ăla cu it’s fucking delicious!), Philipa Gregory, scriitoare de romane istorice, Bear Grylls, acest viteaz al Descovery Channelului, Philip Pullman (Materiile întunericului) sau Richard Dawkins. Ei sunt numai o parte din „oamenii mari“ care au încercat să-i ajute pe părinţi să le răspundă copiilor. Oricum, la finalul cărţii există o listă complet cu autorii şi fiecare e prezentat pe scurt.

În plus, mai există o secţiune cu cîteva dintre întrebări la care alţii oameni celebri dau răspunsuri amuzante, nu şi exacte. De exemplu, la întrebarea cu vîntul, răspunsul amuzant a inclus ceva cu varză. Ştiu, dar pe copii ar trebui să-i facă să rîdă!

How-Do-Dinosaurs-Eat-CookiesSursa

Dacă credeţi că puteţi improviza din mers la faza cu „de ce?“,  nu aveţi nevoie de cartea asta. Dar ce mi se pare mie mişto în legătură cu ea e că-ţi dă senzaţia că ai un fel de cor de ajutoare în spate, care şi-au pus şi ele problema, şi asta se dovedeşte a fi un motiv destul de tare pentru care părinţii cumpără cărţi despre blocajele şi nelămuririle lor. Şi în plus, să fim serioşi, cam cîţi ar şti să răspundă la întrebarea cu liliacul şi penele?

Alina Purcaru

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. Avatardana

    Interesanta cartea, am cumparat-o fiicei mele, dar am citit-o si noi, parintii, cu multa placere.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *