Tag: Dumnezeu

Moni Stănilă: „Nimic nu e de lepădat (în afară de tehnologie)” (interviu)

Moni Stănilă a publicat la sfârșitul anului 2017 un nou volum de poezie, „O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni”, la Editura Charmides. Poemele își poartă cititorul într-un spațiu protejat, unde sunt așteptați toți cei care pot să îl asimileze și-l pot dărui mai departe. „O punte plutitoare de lemn duce pe insulă./ Din patru părţi, se adună în centru ca un buchet/ luminos./ Pe acolo să vii.”

Citeşte tot articolul


„Cristul lui Velázquez” de Miguel de Unamuno: o apologie modernă a trupului cristic

  Miguel de Unamuno este mai cunoscut, probabil, ca eseist şi prozator şi mai puţin ca poet. Deşi a început să scrie destul de târziu poezie, la aproape patruzeci de ani, ceea ce i-a făcut pe unii critici să cârcotească, Unamuno a reuşit să se impună şi în acest gen literar. Poemul Cristul lui Velázquez pare a fi piesa de rezistenţă a poeziei unamuniene, deşi, din acest punct de vedere, nici textul său postum Cancionero, un fel de „jurnal poetic”, format din mai multe bucăţi poetice, nu trebuie ignorat. Citeşte tot articolul

Chris Simion

Interviu Chris Simion: “Nu-mi inventez poveștile. Le smulg din ochii sufletului meu ca să le vadă apoi toată lume”

Chris Simion a scris opt cărți și a regizat zeci de spectacole de teatru. A publicat prima carte pe când avea 16 ani, vârstă la care a devenit și singurul jurnalist român care i-a luat un interviu lui Klaus Meine, solistul de la The Scorpions, aflat la București cu ocazia unui concert. Deși prima piesă de teatru pe care a văzut-o în adolescență a făcut-o să-și jure că n-o să mai calce niciodată într-o sală de spectacol, la 18 ani - când a asistat întâmplător la o repetiție a piesei "Numele trandafirului", regizată de Grigore Gonța - s-a îndrăgostit iremediabil de teatru. Citeşte tot articolul

Régis Burnet şi a sa “Evanghelie a trădării. O biografie a lui Iuda”

Unul dintre cele mai controversate personaje biblice este, fără îndoială, Iuda. În 2006, National Geographic Society, prin publicarea unui text controversat, de origine gnostică, Evanghelia lui Iuda, aducea în prim-plan, din nou, figura apostolului damnat. Titlurile au fost pe măsură: „O descoperire stupefiantă care va rescrie poate istoria biblică” (National Geographic), „Să fi fost Iuda una devărat erou creștin?” (Globe and Mail), „Să-i fi cerut Iisus lui Iuda să trădeze?” (National Post) etc. Volumul lui Régis Burnet, L'Ėvangelie de la trahison (2008), apărut la noi cu titlul Evanghelia trădării. O biografie a lui Iuda (Cartier, Chișinău, 2010), reface traseul sinuos al receptării personajului biblic de-a lungul a mai bine de două mii de ani. Citeşte tot articolul

Alain de Botton și “Religia pentru atei” din viața de zi cu zi

Alain de Botton nu-și propune să jongleze cu veșnicul măr al discordiei dintre credincioși și atei: existența lui Dumnezeu. Bineînțeles că nu există, spune tranșant de la început de Botton, ateu convins, bineînțeles că nici o religie nu e adevărată în sens teologic, dar hai să vedem ce putem învăța noi, ateii, din practicile religioase. Cum aplicăm ideile religioase, cele bune, în viața noastră de zi cu zi? Religiile nu sunt construite întâmplător, ci se bazează pe o bună cunoaștere a naturii umane, a relațiilor noastre cu ceilalți și a nevoilor noastre.

Citeşte tot articolul


Nu există povești fără sens / “Baudolino”, de Umberto Eco

Să citești o carte de Umberto Eco e un sport al minții extrem de provocator. “Baudolino”, apărut anul acesta în noua serie de la Polirom, “Esențial”, mi-a biciuit nervii așa cum nu a făcut-o până acum nici o altă carte. Și asta nu doar pentru că e amplă (are aproximativ 600 de pagini), ci și pentru că e plină ochi - ca toate cărțile lui Eco (“Pendulul lui Foucault”, “Numele trandafirului” etc.) - de termeni biblici, filozofici, de date istorice și denumiri ce țin de știință și istoria artei, de teorii ale conspirației, de referințe la ocultism. Citeşte tot articolul

Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi – de citit în taxi (sau în autobuz, metrou, acasă)

Dacă eşti un bookaholic înrăit, probabil că nu ratezi nici un moment pentru a citi – de ce să pierzi două ore pe zi, dus-întors, în transportul în comun, aşteptând enervat să treci de stopul ăsta, apoi de următorul, şi tot aşa, când ai putea să mai citeşti vreo douăzeci de pagini dintr-o carte? Recunosc că eu aşa fac, sunt acel gen care citeşte chiar dacă am loc în autobuz sau nu, dacă am de ce bară să mă ţin sau nu (da, ştiu, poate că e cam enervant pentru alţii). Evident, nu citesc cărţi de filosofie, dar o carte de beletristică mă relaxează întotdeauna în miniexcursia pe care o fac zilnic din cartierul meu până în centru. Recent, mi-a atras atenţia un titlu, care părea parcă destinat acestui tip de cititor: Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi, de Paul Arden (cu ilustraţii de Mark Buckingham), apărut la Editura Art, în 2012. Citeşte tot articolul

Lecţii despre univers cu părintele memelor

Dacă ar fi să aleg o carte şi s-o fac manual de studiat timp de un an, într-o clasă de liceu, să zicem, aş lua fără să ezit Magia realităţii de Richard Dawkins (Editura Humanitas, trad. Vlad Zografi, ilustraţii de Dave McKean). E o carte cinstită de popularizare a ştiinţei, care explică inteligent şi simplu cum stă treaba cu o mulţime de lucruri din lumea de sub nasul nostru. Citeşte tot articolul

„În India mi-am reamintit să zâmbesc, să comunic firesc, să privesc oamenii în ochi şi în suflet, să nu mă grăbesc, să am răbdare” Interviu cu Chris SIMION

A scris trei romane (Spovedania unui condamnat, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine, Ce ne spunem când nu ne vorbim) şi mai multe cărţi de aforisme, exerciţii stilistice şi monologuri, a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi, Teatrologie şi Regie Teatru. Mergea la cenaclul Facultăţii la Litere încă din liceu şi la 16 ani a primit o bursă de un an la Sanskriti Kendra în New Delhi, experienţă pe care o consideră cea mai importantă de până acum. A înfiinţat, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru D’AYA, în 1999, şi spectacolele ei (Dragostea durează trei ani, Te iubesc! Te iubesc?, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, Omul-pescăruş etc.) arată că mişcarea teatrală independentă capătă un contur tot mai închegat. Un must see sunt şi montările ei în colaborare cu Teatrul Bulandra – Maitreyi (cu Maia Morgenstern, Aylin Cadîr, Vlad Zamfirescu etc.) şi Oscar şi Tanti Roz, după Eric Emmanuel Schmitt (cu Marius Manole, Oana Pellea etc.). Chris Simion, un om cu un CV cât pentru zece, consideră că mai are încă multe răspunsuri de aflat. Dar la câteva întrebări a găsit răspunsuri şi merită să vedeţi care sunt acestea. Un dialog despre teatru şi literatură, despre călătoria în India pe urmele lui Eliade, despre dilemele existenţiale de la o vârstă fragedă, despre Dumnezeu şi creştinism, despre misticism şi artă. Citeşte tot articolul

30 de scriitori celebri vorbind despre Dumnezeu (montaj video)

Criticii religioși descriu intelectualii ca oameni predispuşi la instabilitate mentală, marşând pe ideea că ar exista o legătură strânsă, în cazul lor, între geniu şi nebunie; aceştia s-ar deosebi de oamenii obişnuiţi prin ateismul lor asumat şi prin indecenţă, având în vedere obiceiurile lor sexuale, promiscuitatea sau celibatul. (sursa) Citeşte tot articolul


Viata lui Kostas Venetis, de Octavian Soviany

Odata prins in viata lui Kostas Venetis, va trebui sa treci prin multe peripetii, cam tot ce poate fi mai pervers si periculos in secolul XIX. Dar cel mai palpitant pana la urma e ca ajungi fara sa vrei foarte aproape de pielea lui Kostas, ca sub o pelerina neagra si oculta, unde gustul bicisniciilor are miros de tamaie, iar spiritul se cladeste prin cele mai grozave si tainice rautati. Citeşte tot articolul