Am găsit ieri un interviu care trebuie văzut cu Andrei Pleşu, luat de Mihail Neamţu pe Madame Blogary. Un discurs moderat despre intelectualii noştri, relaţia lor cu puterea, activismul politic, despre posibilitatea unui dialog constructiv între intelectuali şi politicieni, pe fondul experienţei lui Pleşu în funcţia de consilier al lui Traian Băsescu.
Te ajută să-ţi conturezi imaginea despre intelectualii care au apărut pe fondul tranziţiei de la ce ar trebui să fie un intelectual şi ce a devenit pe fondul implicării lui din ce în ce mai mari în viaţa politică a naţiei. Intelectualii pot fi decorativi (cei care conturează, fără prea mare implicare, anturajul unui om politic), sunt mulţi intelectuali acri, neadecvaţi (acriţii cărora totul le pute, totul trebuie criticat, în afara de propria persoană) şi mai sunt şi intelectualii transpiraţi (activiştii, cei care transpiră pe fronturi ideologice).
Şi ca să nu lăsăm lucrurile în aer în ce priveşte ce ar trebui să fie un politician şi ce ar trebui să fie un intelectual, diferenţa care se impune e acesta, sune Pleşu: “Un intelectual e cineva care vrea să înţeleagă lumea. Un politician e cineva care vrea să schimbe lumea”. Şi ar mai fi ceva, în primul rând “Un intelectual adevărat trebuie să fie liber”.
PLESU partea I from Madame Blogary on Vimeo.
A doua parte a interviului de o oră va fi postată marţi, 2 august.
Foto: Dilema Veche
Probabil pentru cineva care tocmai a aterizat de pe Marte, discursul plesist ar putea sa para convingator. Pentru cei care l-au vazut pe A. Plesu in toata splendoarea duplicitatii si oportunismului sau din ultimii 20 de ani, toate astea nu-s decat un invelis frumos parfumat care vrea sa acopere duhoarea unor excremente. Talentul stilistic nu tine loc de caracter.
din nou atacam omul, nu mesajul. invelisul asta frumos se aplica clar contextului despre care vorbim. sau unora li se va parea ca mai e nevoie de alte nuantari, interpretari, categorii, date. vad ca preferi sa ataci personajul, sa aduci discutia la caracter. recunosc ca oportunismul si splendoarea duplicitatii nu sunt atat de clare pentru mine. si mai vad ca te-a deranjat.
E vorba de credibilitate (sau de lipsa ei, daca vreti), iar daca asta emana de la personaj (sau de la caracterul sau), puteti spune ca l-am atacat. Nu ai cum, ca eseist sau om de idei, sa produci texte convingatoare atata timp cat prestatia ta publica este cel putin indoielnica pe plan etic. A, daca A. Plesu ar fi fost, de pilda, savant atomist, cred ca nimeni n-ar fi putut reprosa ceva articolelor sale stiintifice numai pentru ca omul e asa cum eu (nu reiau ideea, ca iar ma acuzati ca am ceva cu sarmanul individ).
ok, am inteles ca nu ii acordati credibilitate lui Andrei Plesu. pentru mine lucrurile stau diferit, in sensul ca inca ii acord credibilitatea unei moderatii si a unor opinii detasate carora le simt lipsa in multe alte discursuri. de aceea cred ca gasiti parerile lui din acest interviu doar apa de colonie pe un obraz patat. trebuie sa recunosc ca, chiar si in acest context al apei de colonie (pe care, repet, nu il sustin) as sta sa ma intreb daca acele idei sunt sau nu juste, au sau nu o doza de bun simt, de calma si transanta judecata. asta pentru ca, acum fac o paralela cu lumea literara, nu sustin atitudinile de genul “cutare a fost un turnator, nu are credibilitate, vai, ce caracter, nu merita sa-i citesti cartile”. am auzit aceste sentinte vizavi de grosan si ioan es. pop si mi s-au parut prea radicale, spre fundamentaliste. a nu le citi cartile e sinonimim cu un refuz ingust, care altfel ti-ar clarifica multe aspecte.
Va inteleg acum ceva mai bine punctul de vedere. Disponibilitatea mea de a mai credita personaje gen A. Plesu s-a epuizat insa (a dvs. e mai mare decat a mea, e limpede). Omul ocupa spatiul public de mai bine de doua decenii si timp a fost destul sa te lamuresti, dar in fine, oamenii-s diferiti, ceea ce e bine. Nici eu n-am sarit sa-l infierez de pilda pe Grosan, iar daca pe blog am scris mai de rau despre ultima lui carte asta n-a avut nicio legatura cu recenta ‘demascare’. Oricum, daca i-am acordat atatea sanse lui A. Plesu (si eu chiar i le-am acordat, abia de vreo 2-3 ani a inceput sa mi se acreasca iremediabil de insul asta), de ce n-ar merita un tratament asemanator si alde Grosan, care nu e, in definitiv, un prozator rau?
pai asta e, aici suntem de acord, ca ar merita 🙂