Prima lună din an ne-a adus iarna și timp mai mult de stat în casă și citit. Este momentul potrivit pentru a ne delecta cu poeme faine, cum ar fi texte fundamentale indiene și persane, așa că vă propunem, împreună cu prietenii de la Editura Herald, un concurs la care puteți câștiga un pachet format din două volume.
Este vorba despre ”Bhagavad – Gita” și ”Poeme persane”*, două cărți inedite din două culturi fascinante. Pentru a le câștiga, trebuie să ne răspundeți, în comentarii, la întrebarea ”Ce carte considerați că a contribuit la formarea voastră și cum?”.
De asemenea, pentru ca răspunsul vostru să fie valid, trebuie să vă semnați cu numele real și să lăsați o adresă de e-mail validă. Prin participarea la concurs vă exprimați acordul de a primi newsletterul Bookaholic.
Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului.
Termen limită: 31 ianuarie.
Mult succes!
Câștigător: Victor Iarovoi.
* Prezentarea parțială a cărților de pe site-ul Editurii Herald
Bhagavad-Gita constituie partea centrală a marelui poem epic sanskrit Mahabharata, redactat între secolele V si II î.Hr. Text de căpătîi al hinduismului, Mahabharata este considerat drept un compendiu genial al întregii doctrine vedice, fiind structurat în 18 secțiuni. Bhagavad-Gita narează faptele de glorie ale războiului dintre fiii regelui Pandu și războinicii Kauravas. Pe câmpul de bătaie de la Kurukshetra, prinții Arjuna și Bhagavat sînt pregătiți să-și conducă oștile în bătălie. Arjuna (incarnare a lui Krishna) ii zareste insa incolonati in armata adversa pe multi din familia sa, de unde si o apasata dilema morala. Krishna, al optulea avatar al zeului Vishnu (manifestare a principului Brahman), trebuie sa-l infrunte pe printul Arjuna, cel care se indoieste insa de morala care-i dicteaza sa-si atace rudele incolonate sub stindardul lui Kaurava. Dincolo de poveste, poemul ca atare, structurat in 700 de distihuri, confera temeiul filosofiei si practicii Hatha Yoga, cea mai raspindita forma a disciplinei yoga in Occident.
Potrivit marelui orientalist roman Sergiu Al-George, Bhagavad-Gita reprezinta “cea mai cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii indiene, in care sint asimilate teze foarte diferite, cum ar fi transcedentalismul monist upanisadic (preluat ulterior de Vedanta), dualismul Samkya), teismul de tip devotional si tehnicile spirituale yoga; intregul poem apare ca un amestec antinomic de reprezentari arhaice, uneori naive, si de rafinate solutii in problema optiunii si a libertatii”. Oricum, sa subliniem faptul ca scolile gimnasticii spirituale yoghine datoreaza imens acestui poem mistic, care a vulgarizat prescriptiile si principiile acestei filosofii sapientiale intr-o limba poetica fara cusur, transfigurind in cheie universala liniamentele spiritualitatii hinduse.
Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Sabestari, Hafez, sase dintre cele mai stralucitoare nume cu care poezia persana se identifica, sunt reunite in aceasta carte de talentatul traducator Otto Starck, cel care, de-a lungul vremii, a oferit culturii romane talmaciri pline de har, de o mare acuratete si frumusete, in acelasi timp, din marea poezie persana. Trebuie subliniat aici ca efortul facut de traducator, in aceasta intreprindere, este considerabil, avand in vedere nu numai constrangerile legate de prozodie – ritm, rima, asonanta – sau de dificultatile ce incumba intr-o structura gramaticala ce se abate, nu de putine ori, de la regulile clasice, ci si acumularile milenare de istorie, de cultura, de religie, care sublimeaza in versul persan. Gratie stapanirii celor doua limbi, persana si romana, in subtilitatile lor creatoare, Otto Starck reuseste sa ofere cititorului roman texte ce pastreaza parfumul originalului persan.
Fluturi de Irina Binder m-a facut sa meditez la cele mai profunde lucruri ale vietii, m-a facut sa retraiesc clipele speciale ale adolescentei. Aceasta carte m-a trezit si m-a facut un om mai bun.
Una din cartile lui Alan Watts, “Dao – calea ca o curgere de apa”, a contribuit fundamental nu atat in schimbarea perceptiei pe care o aveam atunci despre viata, sa fi avut in jur de 20 de ani, ci, mai ales, la forma de a trai viata. Este prima carte care m-a invatat sa imi “igienizez” mintea si sufletul, sa merg in directia spiritului si nu impotriva lui, sa traiesc (sa simt, sa gandesc, sa respir) cu constiinta celui care se simte pe el insusi si ceea ce e langa el. Imi aduc aminte ca am gasit cartea intr-un cos impletit dintr-o librarie din centrul Bucurestiului, avea un “pret” ridicol de mic, din spusele vanzatorului, pentru ca nu se prea vanduse. Ce “coincidenta”, ma astepta pe mine ultimul exemplar, cand m-am intors sa mai cumpar cateva carti pentru cadouri pentru prieteni dragi sufletului meu, se epuizase…
“Crimă și pedeapsă” a fost citită de mine într-o perioadă foarte complicată a vieții mele. În vara aceea mă aflam la Moscova (deși îmi doream cu ardoare să mă aflu în Sankt-Petersburg) și munceam alături de mama la un job mizerabil. Dat fiind faptul că aveam o singură zi liberă pe săptămână, plimbările prin oraș erau rare deși fructuoase. Am un caracter exagerat de introspectiv și ”Crimă și pedeapsă” găsită într-una din duminici, la un anticariat de pe Tverskaia, a picat exact la țanc.
Personajul lui Raskolnikov m-a ajutat să găsesc răspuns la multe întrebări care mă frământau dintotdeauna. Chestiuni de ordin etic, moral, spiritual roiau în capul meu de adolescent fără încetare. Încercam să îmi găsesc identitatea, inclusiv cea a naționalității. Mă aruncam din extremă în extremă, acuzam apoi iertam, intram în chochilie apoi ieșeam și cuprindeam întreaga lume. Dostoevskii a fost primul care a adus ordine în gândurile mele. Comportamentul, gândurile, presimțirile și multe alte amănunte abia perceptibile din carte le-am resimțit și eu. Umblam și eu buimac pe străzi neștiind cum am ajuns din punctul A în punctul B. Rămâneam și eu pustiit într-o măsură în care nici prietenii cei mai apropiați dacă ar fi lângă mine nu m-ar ajuta să uit de această înstrăinare pe care o am din când în când. Iar finalul m-a renăscut într-o oarecare măsură și pe mine deși încă sunt în căutare de lumină…
Munceam de la 8 dimineața până la 6 seara, la construcții (m-am autopropus mamei, ca să văd prin ce trece ea). Era o muncă extrem de obositoare. Astfel ajungeam să mă trezesc cât mai devreme (pe la 6) căci dimineața era singurul moment liber pe care îl aveam la dispoziția mea pentru lectură. Seara eram epuizat ca să mai pot citi. Și iată aici am avut cea mai extraordinară experiență de lectură din viața mea. La o săptămână după începerea cărții, în timp ce munceam îmi apăreau în fața ochilor niște imagini fulgerate. Îi tot ziceam mamei că încerc să-mi aduc aminte de un coșmar ce îl am de vreo câteva zile încoace. Nici nu eram sigur dacă erau vise sau dejavu-uri sau mai știu eu ce. Vedeam detalii de fețe, străzi înguste, zăpadă multă, geamuri ”înflorite”. Asta până nu am realizat că ceea ce vedeam eu, erau defapt niște scene din carte, care (mai ales dacă citești cartea în original) aveau un impact destul de intens asupra subconștientului…
Tot ce scriu acum se primește prea subiectiv și parcă rupt. Recitesc acum și realizez că nu am scris nici pe jumate’ pe cât am simțit eu în realitate atunci.
Am scris despre această experiență mai mult ca să mă confesionez decât să înving concursul, deși aș minți dacă aș afirma că nu-mi doresc aceste cărți. La mai multe cărți bune!
PS: Din coloritul rusesc. Aproape în fiecare seară, după muncă, mergeam la un mini-market, să-mi procur d’ale gurii și uneori lângă acel magazin pe zidul ce separa drumul de trotuar stăteau 3 boschetari bătrâni (peste 50 de ani, presupun), cu păr cărunt și cu bărbi lungi, îmbrăcați în te miri ce. Nu exagerez, (căci nu-mi plac stereotipurile) însă în fața fiecăruia dintre ei se afla câte o sticlă de vodkă și un pahar de plastic, însă ce mă atragea la ei, erau temele lor de discuție care încludeau subiecte deloc apropiate situației lor (presupuse de mine, desigur). Vorbeau în special despre știință și politică externă. Era amuzant să îi auzi polemizând despre nu știu ce teorii fizice, despre quanți, despre summit-uri politice și despre războaie. Îmi încetineam pasul de fiecare dată când ei erau acolo trăgând cu urechea și minunându-mă. Poate exagerez, poate ei nu erau boschetari, nu știu, însă arătau întradevăr deplorabil și… dostoevskian.
Cartea care m-a impresionat in mod deosebit este DUHUL SFANT – ASOCIATUL MEU de David Yonggi Cho
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război scrisă de Camil Petrescu. Este singura carte pe care am început s-o analizez și făcând acest lucru am ajuns să creez mici analogii între tot ce se petrecea în lumea intelectualului lucid și lumea mea reală. Într-un timp chiar credeam că tot ce se întâmplă în viața mea este o dramă sfâșietoare, dar după ce am terminat cartea și trebuia să mă întorc la punctul de unde am început am realizat multe și pot să zic că trecând prin aventura acestei ficțiuni descrise mi-am schimbat total viziunea asupra lumii și a vieții. Eram elevă în liceu, deci eram puțin influențabilă și era chiar ok ca o carte să fie cea care mă formează și mă pune pe gânduri.
Cartea care m-a impresionat in mod deosebit este DUHUL SFANT – ASOCIATUL MEU de David Yonggi Cho pentru ca mi-a aratat cum sa lucrez impreuna cu Duhul Sfant pentru evolutia spirituala.
E adevărat, toate cărțile pe care le-am citit m-au impresionat într-o anumită măsură. Dar una din care am învățat foarte mult este, culmea, doar un poem: „Howl” al lui Allen Ginsberg. Pentru mine a fost foarte important să înțeleg o generație, a cărei Biblie a fost acest poem. Surprinzător a fost când și pentru mine acest poem a devenit un ritual necesar. Iar versul „I saw the best minds of my generation destroyed by madness” nu și-a pierdut deloc din valabilitate.
O carte care a contribuit la formarea mea si care m-a ajutat sa descopar anumite elemente pe care le stiam, dar de care nu eram constienta, este “Cum sa te psihanalizezi singur”, de A. Roberti.
Reprezinta o mica lectie despre cum iti poti canaliza energia in vederea gandirii pozitive.
Sunt multe….O sa mentionez doar una dintre ele- Razboinicul luminii de P. Coelho. De ce? Pentru ca iti inspira optimism si ideea de lupta!
Imi vin in minte cuvintele profesorului limba romana : ,,sa mergem mereu pe marile bulevarde ale literaturii “. Multe carti si-au pus amprenta asupra fiintei mele, printre ele, desi este exrem de greu sa aleg una dintre ele , as spune despre QUO VADIS de Henryk Sienkiewicz. Dragoste,prigonire,daruire , sacrificiu ,dramatism …