Marina Singh, cercetătoare în cadrul unei companii farmaceutice din Minnesota, este trimisă în jungla amazoniană cu o misiune grea și complicată: trebuie să o recupereze pe cea care i-a fost mentor și să verifice dacă cel care i-a fost coleg de birou ani de zile e mort sau nu. Este momentul care dă startul romanului Fascinație, de Ann Patchett, o carte cu mulți fani și o scriitoare care și-a inclus deja două premii solide îm palmares, Orange și PEN/Faulkner Award, ambele pentru romanul  Bel Canto.

Revenind la Fascinație, Marina Singh, protagonista romanului , ar trebui să dea, așadar,  de urma unei alte cercetătoare, Dr. Annick Swenson, trimisă în Brazilia pentru a lucra la un medicament care ar putea prelungi perioada de fertilitate a femeilor pînă după vîrsta de 70 de ani. Dr. Annick Swenson e o cercetătoare autoritară, cu metode atipice și căreia nu-i place să fie controlată de nimeni, cu atît mai puțin de compania pentru care lucrează, detaliu care nu-i ușurează cu nimic misiunea Marieni. Lucrurile sînt încă și mai complicate pentru că Marina e legată de mai vîrstnica cercetătoare printr-un episod traumatic, petrecut în perioada ei de formare, cînd Dr. Annick îi fusese profesoară.

O altă parte a poveștii și a misiunii în care pornește Marina implică dispariția unui coleg,  Anders Eckman, trimis la rîndul lui să o recupereze pe Dr. Annick Swenson.  La scurt timp după plecarea lui, o telegramă îi înformează pe ceilalți cercetători de la centru că Anders Eckman a murit. Marina, cea care i-a fost colegă de birou ani buni e trimisă în junglă de companie s-o recupereze pe Annick Swenson cu raportul de activitate cu tot, dar și de soția lui Anders, pentru a se convinge că  într-adevăr a murit, certitudine pe care femeia nu poate s-o accepte.

După primele zeci de pagini am început să presimt o bănuiala că romanul ăsta e un fel de Inima întunericului de secol XXI, observație care cred că o să se lipească de Fascinație (trad. Carmen Toader, Editura Humanitas Fiction, 2013) după ce o să uit probabil mare parte din detaliile poveștii. Sînt foarte multe. De la detalii care țin de scheletul acțiunii și nuanțări care dezvăluie psihologii, pînă la descrieri incredibile de natură, în special peisajele din jungla amazoniană sau instantanee din vreun  oraș brazilian, ros de soare ți de sărăcie.

Tot ce se întîmplă în carte se întîmplă cu încetinitorul, ritmul e lentoare pură, în care se adună tensiune, dar și plictis, neliniște, dar și senzația de stagnare, suspans, dar și  destul de multă confuzie. Percepția mea a fost de multe ori de monotonie ruptă de inserția unor situații complicate, uneori abuzive,  în special cele care vizează situarea. Exemplu: medici care fac teste pe băștinași, pentru că trebuie să testeze pe cineva, și își iau ca acoperire faptul că-i vindecă apoi pe bieții oameni infestați cu diverse (malarie, de exemplu). Sau o situație de viață și de moarte, în care un medic cercetător  nu vrea să întervină în comunitatea izolată pe care o studiază. Ar însemna o intruziune prea mare, o alterare a tipului de relații și practici dezvoltate acolo. Mi-ar fi plăcut ca personajele care au început să vorbească despre astfel de dileme să o facă cît mai în profunzime, și nu doar accidental.

Sînt cîteva voci care problematizează lucruri de felul ăsta, care încep să discute practici din industria farmaceutică și se ajunge, evident, la relația dintre bani și accesul la inovațiile științei. La relația dintre bani, statut și dreptul de a trăi mai mult, ceva mai bine sau nu. Dar fondul chestiunii nu e atacat pe cît de mult ar lăsa loc subiectul.

Se mai discută, cu suficiente sincope cît să lase cititorului timp să adopte tema pe propria listă de preocupări, o ideea cu un mare potențial polemic, anume posibilitatea existenței unei pilule care să le poată face pe femei să-și amîne cît vor maternitatea și să poată rămîne însărcinate inclusiv la 70 de ani. Pentru a ridica miza provocării, se pune în discuție investiția pentru o astfel de cercetare,  în comparație cu investiția în cercetarea unui medicament accesibil care, pe scară largă, ar salva milioane de vieți. Pentru ce și pentru cine să cercetăm și cu ce costuri? Cam astea ar fi întrebările din fundalul cărții, lăsate cumva în suspensie, atacate doar cît să deschidă, provocator subiectul și pasate apoi  în responsabilitatea cititorului.

ann patchettSursa

Cel mai puternic personaj din carte e cea  care conduce cercetarea, în mijlocul unui trib amazonian, Dr. Annick Swenson, un fel de Kurtz al lui Conrad cu gen schimbat și un secol de literatură distanță. E o femeie autoritară, dispusă să-i  sacrifice pe cei din jur pentru scopurile pe care și le fixează, o personalitate dură, și cu indivizii veniți din mediul ei, și cu oamenii din tribul în care se integrează fără probleme pentru a-și duce la capăt cercetarea. Ajunge să impună respect și unora, și altora. E genul de cercetător care folosește propriul corp pentru testări și care nu vrea să-și piardă vremea cu nimic din ce nu consideră relevant pentru ea și interele ei. Personale și intelectuale. Ea va lansa întrebarea despre opțiunile de investiție și cercetare, făcînd paralele dintre medicamentul prin care femeile și-ar putea amîna maternitatea și un vaccin accesibil care ar salva milioane de vieți. Răspunsul ei e clar, dar nu vreau să stric lectura nimănui, așa că n-o să plasez nici un spoiler.

Am să spun doar că aș fi preferat un raport  mai echilibrat dintre ceea ce se problematizează și o parte statică, descriptivă, monotonă, care vrea să lungească  prea mult suspansul. Parcă e prea mult amănunt, prea multe și prea dese descrieri microscopice care nu prea duc nicăieri, în comparație cu potențialul de dialog și problematizare pe care îl deschideau temele despre care vorbeam înainte.

Plus că Ann Patchett construiește niște scene, către finalul cărții, care etic vorbind sînt discutabile, iar estetic nu mi se pare că aduc nimic cărții. E vorba despre scene în care se vorbește despre un trib canibal și de un moment în care se petrece un schimb între Marina și membrii ai respectivului trib. Un om de-al ei pentru un omuleț pe care îl cere tribul. Mi s-a părut o scenă găsită doar pentru a smulge un efect emoțional încărcat, lipsită cu totul de niște coordonate căutate mai în profunzime. Crează un tip de situație în care desparte lucrurile între niște ei, sălbaticii mîncători de oameni și niște  noi civilizații care am văzut „iadul“ cu ochii. Las la o parte discuția despre îngerii albi cu dileme morale și „iadul“ unor aborigeni între care s-au trezit trimiși de multinaționala care îi plătește. Cît despre protagonista cărții, Marina, mi s-a părut un personaj indecis, ca tipologie, mai degrabă pasiv și mult mai slab conturat decît Dr. Annick Swenson, căreia pare că i se distribuie o partitură secundară.

state of wonderSursa

Cred că Fascinație e o carte cu un potențial de idei foarte ofertant și incitant, o carte cu multe porțiuni bine scrise, dar și cu multe zone inegale, și stilistic și din punct de vedere al construcției. Am citit cu interes tronsoane întregi, apoi m-am trezit întrebîndu-mă unde vrea să ajungă, apoi dacă nu cumva întreaga intrigă nu e ușor defocusată. Adică avem partea cu bioetica, apoi incursiunea pe Amazon,  mai e  și o secțiune cu referire la trecutul Marinei și la relația ei cu propriul șef, plus cea care implică fragmente din viața lui Anders și a familiei lui. Cam mult și  parcă  din prea multe direcții ca să fie și coagulat credibil și fără discontinuități.

Moliciunea eroinei, pasivitatea și deriva din care nu știi dacă și cum o să se trezească sînt destul de incongruente cu scenariul cu care a luat star cartea, adică aventura unei cercetătoare temerare pe un teren necunoscut. Iar scena cu copilul aborigenilor, tratat după cum se întîmplă să simtă cercetătorii albi, mi s-a părut că trădează o cruzime și o iresponsabilitate mult prea definitorii pentru cineva care le practică pentru a fi tratate pe un spațiu atît de restrîns.

E o carte care a avut mult succes, multe cronici bune, dar din punctul meu de vedere ar fi avut de cîștigat dacă trecea prin foarfecele unui editor cu răbdare. Și dacă ar fi mers mai adînc, dacă ar fi chestionat mai atent și mai răspicat teme pe care le-am tot pomenit înainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *